[ Simbolica ] [ Mitologie ] [ Psihologie ] [ Fizic ] [ Tipuri mixte de nativi ] [ Aparenta ] [ Profesia ]

Psihologie

Taina angoaselor

Prima trasatura de caracter a Scorpionului vine de la firea sa instinctiva imperioasa. Acest lucru se poate, fireste, exprima la nivelul trupului, prin conditionarea unui temperament "bilios", prin esenta unui foc vulcanic care lucreaza, fermenteaza, rasuceste si chinuie, prin ardoarea si, uneori, exasperarea pulsiunilor violente - chiar daca focul acesta mocneste sub scoarta unui limfatism de suprafata. Aceasta fire vulcanica e framintata de pasiuni imperative, care pot dormita mult timp, dar care, pina la urma, se maturizeaza si se manifesta la lumina zilei, daca nu sint contracarate de inhibitii in stare sa le denatureze sau sa le complice.

La fel ca animalul care, dintotdeauna, se multumeste sa fie el insusi, fara retusuri, acest tip nu se reface: asa cum este, asa va ramine, in pofida schimbarilor aparente, a metamorfozelor sale. Determinarile ii vin din strafundurile fiintei; ele sint rezultatul convulsiilor din maruntaiele sale. Stie ce vrea, iar in fata judecatii sale interioare, trebuie cel mai adesea sa ne inclinam. Din acelasi motiv, pofta lui de viata este apriga; uneori chiar feroce, fiind minata de angoasa de a trai; tine de acel fior vital care raspunde vastului abis al necunoscutului. Fara indoiala ca Ascendentul in Scorpion il facea pe Nietzsche sa spuna: Dragostea de viata e aproape contrariul dragostei de viata lunga. Acest simbol zodiacal (cind nu este opusul sau, ca urmare a unei refulari) confera intrepiditate in fata mortii, ceea ce este un indiciu al fortei sufletesti, ca si marca unei existente pentru care exista valori mai pretioase decit viata insasi. E cunoscut acel spor de viata care apare in pragul mortii. Or, este suficient sa vedem acest tip ca sa distingem la el o abundenta vitala, profuziunea unui psihism care nu s-a rupt de pletora elementara si se hraneste direct din profunzimile sale infernale. De aceea se complace in furtunile vietii si printre convulsiile naturii. "Nu ajungi la nimic, spunea Tocqueville, daca nu ai diavolul in trup." Trebuie sa marturisim ca Scorpionul nostru e posedat. Dar oare cu ce demon interior trebuie sa se confrunte?

O teribila ambivalenta

Stabilind o legatura indisolubila intre Scorpion si valorile sexului si anusului, am dezvaluit totodata cele doua mari puteri instinctive care ii anima pe subiecti: erotismul si agresivitatea. Raporturile lor situeaza intregul antagonism al fortelor vietii si mortii care isi impart stapinirea lumii, eterna lupta dintre Eros si Thanatos. Viata tinde sa revina la punctul ei de plecare, la starea anorganica, la neant; dar, in timp ce un grup de instincte avanseaza ca sa atinga acest scop, incepe alta lupta, care tinde la perenitatea vietii. Este dublul ritm vital, asimilabil cu procesele anabolismului si catabolismului.

Nu incape indoiala ca Scorpionul pune in primul rind accentul pe acele forte obscure si dizolvante pe care, in lipsa de altceva mai bun, Freud le numea "instincte de moarte". Vedem aparind aici o putere de agresivitate distrugatoare care se poate interioriza in refuzul de a trai, chemarea la autonimicire, la repausul nirvanic. Dar cel mai des aceasta forta este exteriorizata in folosul individului sub forma unei opozitii fata de mediul considerat ostil. Ca si animalul, care poate avea perioade lungi in care nu se hraneste, deosebit de rezistent la conditiile exterioare, subiectul din aceasta zodie este in mod remarcabil inarmat in lupta pentru viata. Nu numai ca stie sa se apere, dar nici nu se teme sa atace.

Dar semnul cel mai ucigas este si cel mai fecund. Toata forta generatoare a sexului e pusa in slujba lui; transmitind viata, el duce iubirea pina la nivelul jertfei, o inalta (chiar la specia animala) la grandoarea sacrificiului unde nu se mai traieste pentru sine, ci pentru propria sa creatie, pentru descendenta. Aici se afla cel mai mare dar al vietii si punctul culminant al implinirii.

Il vedem pe Scorpion framintat de dualitatea simtamintului faustian, prins in menghina unei teribile ambivalente: Dumnezeu il cheama si diavolul il ispiteste. Contradictia sa interioara se situeaza intre cer si pamint, intre detasare si atasare; simte angoasa de a fi atras de spirit spre alta lume, in timp ce greutatea trupului il retine prin legaturi foarte puternice care il unesc de materie. Negatia si afirmatia, distrugerea si creatia, realismul brutal si idealismul mistic, abjectul si sublimul vor executa in sufletul lui o hora indracita in inima iubirii si a mortii.

Complexul anal

Aceasta ambivalenta nu se datoreste numai raportului psihologic sex-anus. Intr-o sfera mai limitata, ea isi are bazele fiziologice doar in functia rectala. Ne cerem scuze ca deschidem aici un capitol delicat din psihanaliza, dar expunerea lui e singura in masura sa ne ofere cheia unei probleme capitale a firii Scorpionului; inainte de a-1 aborda, cititorul trebuie sa-si reduca la tacere o anume repulsie, pentru a admite doar judecata inteligentei sale. in rest, nu recurgem decit la valorile elementare, de mult oficializate.

E un fapt cunoscut ca orice copil, de la un an la trei sau patru, ataseaza o anume valoare functiei sale anale.-expulzeaza obiectul din corpul sau si il retine ca pe o posesiune de pre{. Resimtind senzatii agreabile la excretie (destindere), simte nevoia sa "faca" dupa bunul sau plac si, din fire, nu este curat; disciplina reprezinta pentru el o cucerire mai mult sau mai putin laborioasa. Acolo incep la copil conflictele existentei, deoarece educatia sfincteriana inaugureaza era revoltelor, ciocnirile cu parintii izbucnind in legatura cu aceasta cucerire a curateniei.

Tocmai de aceasta chestiune, era sa spunem "pe oala", mai ales daca este asezat pe ea prea de timpuriu, se loveste tipul Scorpion, acest semn care reprezinta partea de natura nedomesticita. Este prima sa experienta de viata importanta care va contribui la elaborarea unui intreg caracter. Sa se tina sau sa "faca" atunci cind nu trebuie cistiga in ochii lui semnificatia unui gest ostil fata de parinti, Libertatea pe care si-o ia in legatura cu necesitatile sale devine o putere, o forta pe care si-o exercita fara stirea lor si prin insusi acest lucru isi afirma autonomia fata de educatori. Uneori gusta o adevarata voluptate de a fi murdar, dar cu aceeasi ocazie dispune si de un mijloc de presiune sau de un instrument de forta prin care isi afirma individualismul plecind de la un sentiment "rau". Dar atitudinea asta il expune la pedepse corporale, pentru care fesele sint in momentul acela tinta preferata. O constiinta autoritara se ridica in fata unui univers de amenintari, iar ura, acest sentiment specific, isi face aparitia, vizindu-i parintii, fiinte altfel adorate; de unde nasterea ambivalentei.

Aceasta atitudine infantila exprima si tot comportamentul tipului adult de Scorpion. El este primul care se plinge cind i se impune ceva contra vointei sale si cind e impiedicat sa faca ce vrea. Astfel incit se manifesta de o sensibilitate excesiva fata de presiunca sociala si fata de orice intruziune a unei vointe straine intr-un domeniu pe care il considera proprietatea sa exclusiv personala. Primeste deci fara placere orice sfat i se da, se revolta impotriva celei mai neinsemnate presiuni excrcitate, isi afirma drepturile, isi apara cu inversunare demnitatea, nu suporta nici o autoritate.

Sa o spunem neintirziat, Scorpionul este in mod esential un aprig individualist, neascultator din fire, rebel fata de orice disciplina, indaratnic fata de orice constringere. Cu cit va fi mai contrariat in refuz, cu atit se va incapatina in revolta, ajungind chiar sa se simta anarhist. Impotriva oricarei intruziuni reactioneaza printr-o contrarietate capabila sa se transforme in minie, chiar in furie. Caracterul sau se acreste, devine iritabil, artagos si violent. De aici, dorinta de a se razbuna pentru nedreptatile sau prejudiciile suferite.

Nascut sub un cer disonant, daca este citusi de putin neinteles in copilarie, ia calea revoltei care, dupa caz, adopta cea mai putin recomandabila sau cea mai nobila dintre cauze. Este un refractar, dispretuieste uzantele sociale de care isi bate joc: imprecatii, insulte, anateme, gust pentru dezmat, insolenta, sfidare; acestui extravagant ii place sa murdareasca, sa minjeasca, sa contamineze si sa distruga obiectele care ii cad in mina, cam cum ii place copilului sa murdareasca spatiul inconjurator cu produsele sale. Afinitatile il imping spre ceea ce e murdar, urit, rau, crud, iar in pasiunea sa pentru ostilitate il putem vedea injectindu-si acidul dizolvant, adesea sub aspectul unei uri acumulate, tenace, diabolice.

Diavolul inseamna sublimarea ratata. In fapt, un asemenea scorpion negru este in minoritate, chiar printre Scorpionii disonanti, in general, fara chiar ca acest pretios dinamism sa fie sublimat spre prestigioase sau sublime cuceriri (vom lua in consideratie acest aspect cind vom discuta despre notabilitatile zodiei), vedem ca agresivitatea constituie forta motrice a unei vointe care devine expresia unei aprigi afirmari a eului. Subiectul, se stie, nu se lasa dus. Vointa lui e legata de forta de a spune nu - nimeni nu o poate face mai bine ca el - si de a-si infrunta adversarul. Se inradacineaza in refuzul fata de celalalt; obstacolul il intepeneste si ii incordeaza resorturile care nu sint niciodata mai puternice decit atunci cind se confrunta cu un obstacol. Pe de alta parte, gusturile sale sint categorice, alegerea sa e instinctiva. Hotaririle sint irevocabile, iar deciziile sale cad ca ghilotina pe capete inocente. Si alaturi de spiritul de decizie, are o vointa ferma, tenace si perseverenta.

Atractiile si repulsiile ii vin din profunzimi si sint abrupte, totale, irevocabile. Oamenii ii sint imediat simpatici sau antipatici; e adevarat ca, datorita ambivalentei, poate sa revina asupra primei impresii, care este insa intotdeauna puternica. Daca nu se fixeaza, poate sa treaca de la dragostea absoluta la ura implacabila, arzind ceea ce adorase sau adorind ceea ce dispretuise. Puterea sa asupra celorlalti este mare; cuprins de aceasta forta viscerala, exercita un soi de fascinatie prin magnetism fizic. Ascendentul lui asupra celorlalti este cu atit mai mare, cu cit stie sa descifreze un individ cu o privire patrunzatoare care cauta imediat punctul slab dincolo de aparente, in timp ce, suspicios, el este inchis, tainic, impermeabil. Fireste, nu cauta sa placa; e chiar mai multumit daca trezeste teama sau spaima, decit simpatie si incredere; este omul care solicita critica mai mult decit lauda, care provoaca intrecerea, mai curind decit asocierea. De altfel, este la fel de aspru cu sine ca si cu ceilalti si prefera sa se lipseasca de un avantaj decit sa datoreze cuiva recunostinta. Nu uita ofensele, pastreaza o ranchiuna surda; razbunarea lui e lenta si lucida, dar nimiceste fara mila.

La o asemenea faptura dragostea de sine e destul de mare; aceasta se vede dupa opinia exagerata pe care o are despre importanta sa, dupa insistenta cu care isi urmeaza drumul propriu fara sa-i pese de opinia celorlalti, dupa convingerea ca este singurul calificat sa-si duca la bun sfirsit actiunile, dupa intoleranta si autoritarismul de care da dovada...

Puterea lui Eros

...Cu primejdioasa teapa din coada, Scorpionul deschide maruntaiele pamintului si imbogateste brazdele cu seminte noi. Astfel prezenta Manilius, in secolul I al erei noastre, puterea de Scorpion a sexului, constructoare de civilizatii. Forta sa motrice ocupa un loc central in edificarea personalitatii acestui tip; si ea este ambivalenta, de vreme ce oscileaza intre doi poli: trupul si sufletul, rutul si elanul spre Dumnezeu.

Cind agresivitatea tace, in sufletul acesta minat de pasiuni mereu imperioase se naste dragostea. Temperamentul sau erotic poate lua usor, prin violenta si complezentele sale, un caracter patologic, fiindca este impins la extrema. Din tinerete pina la batrinete, este o fiinta cu o senzualitate puternica, exigenta. Comuniunea trupeasca ii ofera un mijloc de a se elibera de o tensiune nervoasa excesiva, asa incit gaseste in ea o mare impacare. Cauta chiar sa atinga o stare extatica spre a se elibera de limitele inguste ale eului sau si a fi mai mult decit el insusi. Implinirea sexuala este o experienta menita sa depaseasca frontierele cunoscutului si sa ajunga intr-o regiune a fiintei sale care poate, in fine, sa dea un sens vietii sale. Uneori chiar, da bucuriei senzuale un sens mistic si, in paroxismul placerii, i se pare ca se afunda in eternitate.

Se pot concepe asadar dezordinile la care sint minati Scorpionii disonanti care nu au forta sa-si zagazuiasca puterea genitala. Este vraja demonului interior.

Dar, dincolo de expresia sa genitala, instinctul sexual care domina acest tip este mai inainte de orice un instinct creator: a facut din el o fiinta care, spre a se elibera de sine insusi, are o nevoie imperioasa de a produce, de a fecunda; are darul natural de a obtine totul fara efort, productia sa impunindu-se si revarsindu-se din el, fara piedici, ca o sarja irezistibila.

Nu e deci necesar ca la el dragostea sa ia "toata puterea". Latenta sau treaza, forta genitala se afla acolo, in spatele creatorului, actiunea initiata sau opera creata importind adesea mai putin decit forta pe care o procura. Dorinta de putere (daca nu obsesia neputintei la Scorpionul refulat) domina, impreuna cu nevoia de a lasa pe pamint urma trecerii sale.

Iar pentru a trai in raza acestei puteri, este mai important sa fie barbat sau femeie, decit sa fie individ; este vorba chiar sa fie barbat sau femeie cit mai mult posibil, adica sa faca din constiinta sa erotica, in ceea ce are ea mai viril sau mai feminin, sistemul de referinta al vietii. Pentru barbat, femeia devine indispensabilul instrument al posesiei de sine si de lume si la el deplina afirmare de sine rezida in voluptatea intensa. Sa o spunem direct: puterea se afla in sex sau vine de la sex si prin aceasta putere sexuala - naturala, deplasata sau sublimata -, adica prin integrarea erotismului in viata sa, isi gaseste Scorpionul ratiunea de a trai.

Angoasa si stari morbide

Experienta de existenta a Scorpionului nu este dintre cele mai usor de trait. Daca Scorpionii armoniosi sint oamenii cei mai fericiti de pe planeta, Scorpionii marcati de o constelatie disonanta sint niste nelinistiti, chinuiti, iar alchimia lor interioara distileaza stari morbide.

Fiecare epoca resimte in felul ei aceasta neliniste in fata vietii; fie ca e vorba de acel "mal du siecle" sau de "angoasa existentiala", dezgustul fiintei apare o data cu sentimentul absurdului si cu ideea de moarte.
Cind viata nu este proscrisa, gustul suferintei e prezent, ca un sadism care nu are curajul sa se realizeze si se transforma in masochism.

Angoasa este o stare psihica familiara Scorpionului; el nu se realizeaza, refulind anumite instincte agresive sau erotice de care ii e teama. Cerber, paznicul pragului care interzice intrarea in imparatia mortii, este arhetipul refularii: dorintele profunde nu trec, iar bucuria de a trai este condamnata. Universul unui Hieronymus Bosch este poate ilustrarea cea mai curioasa a acestei stari tipice de Scorpion. Pictorul elibereaza pe pinzele sale fantomele care ii bintuie sufletul; calauzit de obsesiile sale cele mai tainice, repeta necontenit psihoza dorintelor sale damnate, care ii compromit izbavirea. Este tema Sfintului Anton inconjurat de un furnicar infernal, hartuit de pacatoase diabolice, terorizat de monstri; angoasa troneaza in paradisul, ca si in infernul lui.

Vedem aparind la acest tip disonant stari anxioase alcatuite din asteptarea unei amenintari oculte. Obsesia greselii, a pedepsei, a nenorocirii: angoasatul se simte osindit cu o obscura constiinta incarcata; frica este strins legata de dorinta, iar ambivalenta revine din nou in jurul ideilor de pedeapsa si de purificare, de damnare si de mintuire.

Terenul Scorpionului devine propice sentimentelor dostoievskiene si complexului de culpabilitate cu autopedepsire consecutiva. Cind angoasa ajunge de nesuportat, subiectul face toate eforturile ca sa se debaraseze de ea. Cristalizarea acestor incercari este uneori o conversie somatica sub infatisarea unei boli organice. Altfel, asistam la fobia inhibitoare, la nevroza obsesionala. Asaltat si urmarit fara incetare de ideea sa absurda, prada indoielii sau scrupulelor sale obsedante, adevarat demon interior, subiectul incearca sa-1 conjure pe Necuratul care ii poseda, sa anuleze greseala necunoscuta care il chinuie printr-un ceremonial magic de purificare. Acest tip il intoarce atunci pe Scorpion spre valori negative de Fecioara printr-o nevoie impusa de analiza, control, verificare, disectie si abstractizare, intr-un cuvint, de constringere.

Angoasa poate sa aiba ecou in lacomiile vietii, iar cum dorinta nu poate parasi frica, asistam la "o erotizare a angoasei", formula psihanalitica ce exprima cum nu se poate mai bine ambivalenta in care scheletul si umbra lui, agonia si ruina, formeaza alaiul splendorilor vietii. In fapt, Scorpionul este prin excelenta semnul freneziei pasiunilor si al dramei in care se prabuseste si distruge omul. Universul pictural al unui Pieter Brueghel (patru astri in Scorpion, dintre care Soarele si Saturn in conjunctie) ilustreaza cit se poate de bine aceasta atractie a tragicului cu spinzuratorile, supliciile, persecutiile, cortegiile sale de estropiati, orbi, mizerabili, adevarate visuri spectrale in care soarta loveste neindurator fara sa crute pe nimeni, in care nesiguranta planeaza peste intreaga viata, indiferent daca e princiara, in asteptarea mortii. Nu mai putin graitoare e opera unui Racine (patru astri in Scorpion, dintre care o conjunctie Luna-Marte) in care omul este prada imperiului pasiunii ce isi atinge cea mai inalta expresie dramatica. In punctul cel mai acut, angoasa se intilneste cu chemarea mormintului, ducind alterarea simturilor vietii pina la sinucidere sau la asasinat. Sa ne miram oare ca "marile stele" ale crimei poarta pecetea Scorpionului? Vacher, sadicul care injunghia ciobani, vinovat de douazeci si una de crime: Soare si Mercur in Scorpion, iar Marte-Saturn domina; Haarmann, macelarul din Hanovra care si-a taiat in bucati cele douazeci si sapte de victime: Soare si Mercur in semn, iar Marte si Pluto in conjunctie la Ascendent; Doctorul Petiot, care a batut toate recordurile crimei: Ascendent, Saturn si Uranus in conjunctie in semn, cu o conjunctie Marte-Pluto... S-ar mai putea cita cazurile rasunatoare de perversiuni sexuale, printre care celebrul necrofil, sergentul Bertrand: Ascendent si Soare in Scorpion...

Da, trebuie sa o spunem: Scorpionul forteaza limitele decaderii umane, dar desi are acest funebru privilegiu, poate - si reuseste - sa se inalte pina la culmile cele mai inaccesibile ale experientei spirituale.

Scorpionul-Fecioara

Portretul de mai sus este cel al unui Scorpion "normal", care se lasa in voia firii sale. Este o fiinta cu o impulsivitate mai puternica decit inhibitia. Dar e suficient ca, in urma unei frine saturniene, a unei dominante solare, fortele represive sa blocheze pulsiuniie instinctive si avem de-a face cu un personaj nou, radical opus celui dintii, facind din tipul Scorpion un veritabil tip Fecioara, astfel ca trebuie sa trimitem cititorul la capitolul consacrat acelei zodii.

Scorpionul care reduce la tacere vocea pasiunii se retine, se disciplineaza. El pune accentul pe curatenie, pe sobrietate, pe punctualitate, pe ordine. Nu este numai rational prin conduita si perfectibil, se vrea si moral, iar noi il vedem corect, constiincios si respectabil; de altfel, ii place regula, ii plac principiile de viata. El nu mai e creator din instinct, ci un muncitor, cu simtul datoriei ascutit. Observam si o anume inaptitudine de a se bucura de o situatie agreabila atit timp cit toate conditiile si imprejurarile pe care le poate comporta acea situatie nu sint complet realizate. Un cuvint nelalocul lui, o miscare deplasata, un gest mai mult sau mai putin socant, cea mai neinsemnata senzatie de jena sau de neplacere fizica, o formalitate minora neindeplinita si iata-1 nesatisfacut, neputincios. Daca abordeaza o munca, totul trebuie sa fie minutios organizat in cele mai mici detalii, la fata locului sau de la distanta, cu grija obsedanta de a nu uita nimic...

Daca acest tip de Scorpion total inhibat constituie totusi o minoritate, mult mai numerosi sint, dimpotriva, Scorpionii care trec de la un personaj la altul, adica - aiternativ - de la frina inhibitiei la libertatea instinctului. Jocul basculant care rezulta (retinere-eliberare, eliberare-retinere) da un portret destul de pitoresc.

Subiectul amina pe cit mai tirziu posibil momentul de a actiona ca sa-si execute sarcinile, ingramadite intr-o pripa si cu un efort extrem; el acumuleaza mult timp o mie unu obiecte, se incurca in ele si, intr-o singura zi, se descotoroseste de ele facindu-le brusc sa dispara. La fel, e econom, aduna mici sume de bani, ca sa cheltuiasca pe urma totul o data. Acum este punctual la minut si apoi, in alte circumstante, e de o inexactitate flagranta, socanta; adesea, da dovada de rigoare in abstract si de absenta oricarui control in viata practica. Se complace in situatia de maniac, in formalism si, pe de alta parte, accepta fantezia cea mai nestrunita. Este capabil sa traiasca in dezordine, in desantare, pe urma resimte o subita febra de curatenie si de rinduiala (furia dereticatului la femeie). Sau, disciplinat la lucru, este distrat in viata particulara. Aceeasi faptura poate sa fie sobra si stricta in anumite momente si necumpatata in altele. Poate sa duca o viata burgheza si sa profeseze opinii anarhiste, sa fie supus si miriitor, manierat si neglijent, nevrozat si pervers, ambivalent si echivoc ca prefacutul ipocrit, discretul intrigant, cel prea politicos ca sa fie cinstit, mironosita, ingenua dezmatata... Nu vom epuiza formulele, ele sint prea numeroase si fiecare caz particular isi are constelatia caracteriala originala.

Inteligenta faustiana

Motorul inteligentei Scorpionului este teapa curiozitatii, care isi are obirsia in cautarea precoce a misterului sexual. De la aceasta origine pastreaza dorinta de a scormoni, a scruta, a sonda, ca sa descifreze o enigma, sa descopere un secret, sa dezvaluie un mister. Este un copoi fin caruia ii place sa urmareasca o pista incarcata de necunoscute, sa descurce itele unei situatii inexplicabile.

Daca e inzestrat cu acest "fler", il pune mai degraba in slujba impulsului agresiv. Taisul ascutit al spiritului sau se ocupa cu vivisectia fiintelor si a lucrurilor. Isi ofera un joc in a minui invectiva, in a fi in primul rind caustic, dar perspicacitatea si judecata sa patrunzatoare pot face din el un critic, un expert cu gust sigur. De altfel, spiritul sau capata forma plecind de la un refuz, iar polemica este alura sa fireasca. Pentru el, a gindi inseamna a spune nu, a trage asupra cuiva sau a unei idei; inseamna chiar uneori a se face avocatul diavolului. Sa mai adaugam ca forta sa de intuitie se refera mai curind la o deschidere de cimp redus; ea produce acel spirit percutant care nu se incurca in prea multe probleme ca sa se indrepte cu o siguranta absoluta spre punctul crucial si sa dea acolo loviturile decisive.

Lucru ciudat, acest spirit critic poate sa faca foarte bine casa buna cu o "mentalitate magica". Sa nu uitam ca stadiul anal, degajat de catre psihanalisti, este cel al unui copil patruns de credinta in atotputernicia efectclor asupra obiectelor exterioare, prin intermediul gesturilor sale magice. Ceva din aceasta credinta ramine si la adult. Se poate discerne la el o latura superstitioasa. Intr-un grad elementar se complace in obscur, scabros, bizar si uneori in grotesc; imaginatia sa frenetica frecventeaza fantasticul. Nu intimplator ocultismul e un domeniu care seduce numerosi Scorpioni: intilnim la el toata atractia cunostintelor altadata interzise si declarate blestemate ("stiinta raului", cu tentatia de a fi initiat in tainele vietii si de a poseda puteri misterioase). In aceasta atractie a ocultului, chemarea "lumii de dincolo" prin spiritism, cind omul viu intelege sa comunice cu cel mort, este latura cea mai tipica a semnului (cum o dovedeste un Allan Kardec cu Neptun-Scorpion la Ascendent). Desigur, daca tipul inferior produce un nedisciplinat mai mult sau mai putin incurca-lume, tipul superior va da o revolta a spiritului, care se poate apropia de heterodoxie cu o rigoare ce nu cedeaza cu nimic disciplinei stiintifice. Dar aceasta alegere este si mai bine inteleasa, din punct de vedere psihanalitic, atunci cind Ernest Jones precizeaza ca un copil fixat pe analitate isi extinde interesul la conductul intestinal; astfel, spune el, il vedem interesindu-se de reversul diferitelor lucruri si situatii; este curios sa cunoasca tot ce se petrece sau se afla in spatele anumitor obiecte, de cealalta parte a anumitor lucruri, in canale sau pasaje subterane. Se intelege, de aici, ca ulterior spiritul sau este muncit de profunzimile spatiului obscur, de tenebrele exterioare si, mai ales, interioare, care il invaluie, il string, il patrund: vede limpede in acest spatiu ca scorpionul orb, care are ochi la extremitatea degetelor si un simt tactil foarte dezvoltat. Se poate vorbi, in cazul lui, de o constiinta faustiana, in cautarea unui absolut mistic sau metafizic. Este, foarte exact, "Calea subterana" a lui Dostoievski.

Fireste, tipul Scorpion controlat sau inhibat, care revine la valorile Fecioarei, nu mai este deloc un intuitiv nerational sau suprarational. El nu mai e decit un rationalist cu spiritul mai mult ca oricind critic, dar care ajunge la scepticism; cu toate acestea, ramine mai mult sau mai putin obsedat de misterele Scorpionului. Cu trei planete si Soarele in semn si in Casa a VlII-a, Jean Rostand reprezinta un exemplu stralucit. Ar fi suficient, ca sa ne convingern, sa citam titlul uneia din lucrarile lui: Doua angoase: moartea, dragostea. In "Ce cred eu", insista mai ales pe numeroasele sale indoieli si respinge in esenta noaptea Scorpionului: Nu cred intr-o lume de dincolo.