|
[ Simbolica
] [ Mitologie
] [ Psihologie
] [ Fizic
] [ Tipuri
mixte de nativi ] [ Aparenta
] [ Profesia
]
Simbolica
Un anotimp
in infern
In fiecare an,
cind, in timpul perioadei cuprinse intre 23 octombrie
si 21 noiembrie, Soarele parcurge cel de-al optulea
semn zodiacal, Scorpionul, trecem in a doua faza a anotimpului
toamnei, precedata de cea a Balantei si urmata de cea
a Sagetatorului.
Nu e nevoie sa
evocam vasta constelatie Scorpius, nici stralucitorul
ei cortegiu de stele. Pentru astrolog, Scorpionul este
exclusiv portiunea din Zodiac care se situeaza la echidistanta
de echinoctiul de toamna si de solstitiul de iarna,
adica la jumatatea drumului dintre 0° Balanta, cind
soarele trece ecuatorul ceresc, si 0° Capricorn,
cind atinge punctul maxim al declinatiei sale sudice.
Pentru natura,
Soarele coboara in mormint: noiembrie este luna cind
marmotele se ingroapa in visele lor, luna cosmarurilor
de toamna cu crizantemele contorsionate. Pe vremuri,
de Ziua Tuturor Sfintilor, usile se deschideau intre
lumea celor morti si lumea celor vii. Melancolia lucrurilor
care sfirsesc ascunde germenii ce clocotesc in profunzimi;
este ultima suflare a vegetatiei: uscate ca niste cadavre
la capatul crengilor, frunzele zburatacesc apoi in vint
si ploaie; alcatuiesc pe sol un asternut menit sa se
descompuna si sa produca humusul care va deveni patul
germinativ al noii vegetatii. Scorpionul e cimitirul
Zodiacului: formele exterioare dispar, valorile obiective
sint distruse in folosul unui proces de fermentatie,
de putrefactie, de dezagregare. Dar la fel ca pasarea
Phoenix care renaste din propria ei cenusa, ca si un
alcool scos din putregai, semnul zodiacal remobilizeaza
energia si pregateste o renastere a vietii interioare
si a valorilor subiective.
Geniul inconstientului
subiectiv nu a gasit nimic mai bun decit sa reprezinte
acest semn prin animalul "negru" prin excelenta:
un scorpion. Hieroglifa care il stilizeaza il reprezinta
sub aspecul unui M al carui prim picior inchipuie clestii
animalului, iar ultimul, teapa. Nu se putea gasi un
simbol mai bun. Scorpionul este unul dintre cei mai
vechi locuitori ai planetei; neavind nici predecesor,
nici succesor, este de la bun inceput o reusita perfecta
si, in decursul timpurilor, il vedem, fara cusur sau
slabiciune, mereu prezent, mereu asemanator cu sine
insusi, cu o pecete de cvasieternitate. in plus, este
singurul animal care se poate omori singur; s-a vorbit
mult despre celebra sinucidere a scorpionului prizonier
al unui cerc de foc; este un fapt autentic, desi, se
intelege, sinucidcrea este involuntara si accidentala,
animalul sfirsind, intr-un reflex de excitatie, prin
a-si infige acul in propriul sau corp.
Trebuie sa mai
retinem, pentru simbolica, obiceiurile lui nocturne:
fuge de lumina si de soare, cauta adaposturi, prefera
faliile, gaurile, interstitiile, excavatiile si tunelurile
in care se ascunde si nu iese afara decit noaptea. in
fire, si mai ales, are teapa veninoasa care produce
adesea moartea.
Astfel ca nu e
de mirare daca imaginatia populara a facut din el "un
animal urit", o vietate blestemata. Nu e de mirare
nici ca zodia insasi este adesea privita cu ochi rai.
Scorpionul a devenit simbolul omului raufacator, vesnic
in cautarea unei ocazii de a dauna, animalul veninos
gata sa intepe pe cel care se apropie de el, cu coada
ridicata si teapa pregatita. Grigore cel Mare, intr-una
din predicile sale, ii denunta pe inamicii credintei:...
Scorpioni sint cei care, lingusitori si inofensivi cind
ii vezi din fata, au in spate un mijloc de a raspindi
veninul. Aceasta tema a strabatut intregul Ev Mediu:
Scorpionul linge
cu limba sl inteapa cu coada. S-au cautat tot soiul
de blestematii in capul... sau, mai curind, in coada
animalului, precizindu-se ca intepatura lui nu e "corecta",
ca acul patrunde oblic in carne si se curbeaza pentru
a rani mai tare. Animalul viclean cu acul otravitor
a devenit simbolul ipocriziei, al perfidiei, al tradarii,
al falsitatii... Sarutul inselator al lui luda a fost
comparat cu muscatura si tot scorpionul reprezinta Patimile
Domnului, ura schingiuitorilor care au participat la
supliciul lui Isus.
Iar cind, intimplator,
este desemnat bestiarul celui de-al optulea semn zodiacal,
i se atribuie sopirla cu alura unduioasa, inamica a
drumului drept, precum si reptila care serpuieste, se
tiraste si suiera, la fel de ingrijoratoare si redutabila,
la fel de ucigatoare ca si scorpionul. Un intreg bestiar
al infernului apare in fata noastra! Dar, oricit de
adevarate ar fi aceste reprezentari simbolice, ele nu
trebuie sa ne faca sa uitam ca ce-i mai rau nu exista
fara ce-i mai bun si ca, in fata tenebrosului bestiar,
Scorpionul inalta forta cereasca a vulturului.
In fapt, acest
semn zodiacal nu poate fi inteles decit intr-o dialectica
ce formeaza o formidabila ambivalenta in jurul vietii
si al mortii. Iar daca accentul se pune in primul rind
pe valorile obscure - suferinta, raul, drama, gaura,
prapastia, absurdul, neantul, moartea - se cuvine sa
i se asocieze toate valorile renasterii. Dizolvantul
si dezintegrantul Scorpion aduce cu sine decrepitudinea
care pindeste tot ce a luat nastere si opereaza transmutarea
alchimica a valorilor materiale in valori spirituale.
In corespondentele
din "Omul-Zpdiac", gasim Scorpionul - care
are valoare de cloaca - in relatie cu partile ascunse
ale omului, in special cu anusul si sexul: in jurul
acestei asociatii fundamentale se creeaza, in optica
psihanalitica, toata ambivalenta, aceea a distrugerii
si a creatiei, a mortii si a renasterii, a damnarii
si a mintuirii...
Scorpionul apartine
cuaternarului acvatic, iar in triunghiul zodiacal al
acestui element, ocupa locul median. Primul termen este
apa-cardinala a Racului asimilata cu apa originara,
cu apele-matrice si cu izvorul ce da nastere poporului
evreu.
Ultimul este apa-mutabila
a Pestilor care se va pierde in imensitatea oceanica.
Or, apa-fixa din cel de-al optulea semn evoca in primul
rind apa statatoare, lincezind, tacuta si lugubra a
iazului. Poate la fel de bine sa fie apa fetida si namoloasa
a mlastinilor, loc de predilectie al batracienilor,
ca si apa de foc, fie ca e vorba de alcool, de lichidul
seminal sau de lava vulcanica.
A-l studia pe
Scorpion inseamna mai intii a-1 situa fata de semnul
opus, Taurul. Raportul dialectic decupeaza un plan precis.
In Taur, viata capata trup si natura se acopera de verdeata
si flori; se intrupeaza in lumea zilei: asistam la exaltarea
senzuala a primaverii. La capatul celalalt, auzim cintecele
funebre ale Scorpionului; viata autumnala se dezagrega
in lumea noptii in care totul revine, totul se inapoiaza
in pamint. in plan uman, procesul este asemanator: ura
este pentru Taur ceea ce e anusul pentru Scorpion. Primul
simbolizeaza valorile de captatie: hrana, bani, achizitii;
injecteaza, ia, inghite si digera. Cel de-al doilea
se refera la valorile de excretie: dejectie, expulzare,
lichidare, restituire; transforma, descompune, distruge
si poate chiar vesteji, coru-pe si dezagrega. Posesie
in Taur, deposedare in Scorpion; produsul viu ingur-gitat
este redat la iesire ca un produs mort, readus la haosul
materiei brute.
Psihanalistii
cunosc mai bine ca oricine valoarea afectiva pe care
subconstientul uman o atribuie fecalelor, iar limbajul
popular a sesizat aceasta cores-pondenta simbolica folosind
foarte des cuvintul c... in situatii de esec. De fapt,
analitatea este expresia a tot ceea ce strica si distruge,
a sadismului si a urii, intr-un cuvint, a agresiuitatii,
sub toate fonnele. Dar ar insemna sa-i tradam semnificatia
daca prezentam doar forma ei inferioara si negativa,
fara a adauga ca ea reprezinta o pirghie importanta
de creatie si este susceptibila de cele mai nobile sublimari.
De unde vine denumirea de sacrum care introduce o notiune
de spiritualitate in acea parte a anatomiei care pare
cea mai indepartata de ea?
In plus, daca
valorile psihologice ale anusului plaseaza Scorpionul
sub imperiul instinctului agresiv, cele ale scxului
il asaza in aceeasi masura sub legea instinctelor care
ii sint proprii: erotismul, cu ce are el mai bun si
mai rau.
Cintec de dragoste
pe cimpul de batalile sau strigat de lupta irt dragoste,
aceasta este deviza zodiei.
Dar stapinul planetar
pe care traditia il atribuie Scorpionului, Marte, consacra
mai mult timp jocurilor razboinice decit zeitei Venus.
E adevarat ca Marte e acum detronat (nu mai este decit
al doilea stapin al zodiei) de o planeta noua, mult
mai specifica semnului (desi atribuirea ci Scorpionului
mai este inca discutata): Pluto. Aceasta este de altfel
octavul superior al lui Marte, ca intr-o relatie de
la intern la extern. O formula a lui Jean Carteret ii
diferentiaza bine: un barbat urmareste o femeie; pentru
Marte, ea este in fata lui;pentru Pluto, el este in
spatele ei...
In mitologie,
Hades-Pluto e zeul mortilor si printul tenebrelor; inexorabil
si misterios, el domneste in regatul umbrelor care este
infernul. Dintre toti zeii al caror cult era celebrat
in Antichitate, Pluto era cel mai neindurator, cel de
care oamenii se temeau cel mai mulE Regatul sau era
pazit de Cerber, ciinele cu trei capete care se inconjura
de serpi si distila un venin negru. O data mai mult,
cu Pluto, un soi de hazard obiectiv face ca verificarea
experimentala a "influentei" astriilui sa
confinne atributiile mitologice ale zcului. Pluto reprezinta
profunzimile si tenebrele noptii noastre originare,
acea regiune infcmala a fapturii umane locuita de monstruosul
dragon cu solzi, limba de foc si rasuflare pestilentiala.
Evocind urmele trecutului ancestral in labirintul psihismu-lui,
Jung declara ca tirim dupa noi coada unui saurian si
pune astfel degetul pe claviatura energiilor plutoniene
care ne sint proprii; la fel, ne indeamna sa intilnim
dragonul, invitindu-ne sa dezvoltam constiinta invizibilului
si sa ne asiguram astfel posesia comorilor noastre ascunse
(Hades este si tainuitorul bogatiilor pitite), incercind
sa conciliem in favoarea noastra energiile lumii interioare.
Daca aceste energii plutoniene sint la dispozitia noastra
iar eul se aliniaza la adevarurile cele mai profunde
ale fiintei, ele devin o vointa de forta oculta care
are in general ultimul cuvint in treburile omenesti.
Este suficient ca ele sa tradeze, dimpotriva, o vointa
constienta care sa ignore nevoiie vitale fundamentale
si incep toate acele fermentatii interioare vestitoare
de mari furtuni: e dansul pe un vulcan. Prin catastrofe
care fac sa ne fuga pamintul de sub picioare, Pluto
deschide prapastia gata sa arunce omul in ea si sa-1
lase sa fie inghitit: este anotimpul in infern... Cind
intra in actiune Pluto poate aduce cu sine o pasiune
irezistibila, absoluta, dar, cel mai des, repune totul
in discutie ca sa ne aduca in prezenta unui bilant de
criza, de distrugeri, de ruine. Este suficient, pentru
a ne convinge, sa consultam cronica evenimentelor mondiale
in zilele care preced si urmeaza fiecarei conjunctii
a acestui astru cu Soarele. Astfel, in 1945, ea se petrecea
la 2 august: trei zile mai tirziu avea loc revelatia
primei bombe atomice care producea la Hiroshima cea
mai ingrozi-toare hecatomba a celui de-al doilea razboi
mondial... Asimilat cu rautatea diavolului si cu malignitatea
fortelor infemale, Pluto e asadar analogul Scorpionului
in tot ce este mai rau, dar si in ce este mai bun, adica
in dezvaluirea, pentru sine, a sensului profund al propriei
vieti, in descoperirea misterelor celor mai tainice
ale lumii sau in implinirea spirituala ori metafizica
a fiintei.
In ordinea practicii
astrologice, tendintele Scorpionului formeaza un tot,
adica un complex de valori paralele, cu Pluto si Marte,
precum si cu Casa a VlII-a, care este legata de un intreg
ansamblu de date: moartea, sexualitatea, metamorfozele
si crizele, mostenirile (bunuri care se primesc sau
se restituie), banii ca obiect speculativ, planul extraterestru,
astralul...
Iata semnificatia
diferitilor factori astrologici in zodia Scorpionuiui:
Soarele si Ascendentul in Scorpion nu face altceva decit
sa dea putere zodiei, fara a o orienta in mod special.
Luna in Scorpion
se gaseste in "exil"; dobindeste o valoare
de Hecate, divinitatea infernala care, prin vrajile
si farmecele ei magice, trimite pe pamint demonii care
ii chinuie apoi pe oameni. Omul poate cadea prada unor
fantasme mai mult sau mai putin obsedante (Berlioz),
altfel este la cheremul agresivitatii sale care dezlantuie
pasiuni violente mai mult sau mai putin distrugatoare
(Goring).
Mercur in Scorpion
face in mod esential sa predomine dispozitiile intelectuale
ale semnului si dezvaluie adesea un anume sadism mintal,
un spirit nelinistit, curios, inchizitor (Goebbels,
Malraux, Maritain, Picasso, Rimbaud, Schilier).
Venus in Scorpion
localizeaza actiunea semnului in domeniul sentimental.
Astrul este in "cadere", iar inima e sfisiata
de erotism, coruptie, rautate,rea-vointa sau obscuritate
(Jouvet, Mauriac: "Neiubitii", Maria Antoaneta,
Restif de la Bretonne).
Marte in Scorpion
reprezinta toata agresivitatea in stare pura care se
exteriorizeaza intr-o lupta, o batalie, o pasiune, o
cucerire (Bemadotte, Bichat, Luther), sau care deviaza
spre subiect si il mina spre distrugerea sa (Deloncle,
Garfield, Goebbels, Heine).
Jupiter in Scorpion
afirma puterea vulturului, autoritatea, magnetismul,
ambitia iui, calitatea sa suverana (Jouvet, Napoleon,
Rodin).
Saturn in Scorpion
tinde sa inhibe sau sa stapineasca instinctul agresiv,
erotic, ceea ce da o valoare Fecioara de disciplina,
de cercetare, de self-control (Berthollet, David, Ludovic
al XHl-lea, Jean Rostand). Dar este posibil si cazul
contrar: instinctele pot atunci sa capete un caracter
absolut sau fanatic (Luther), un aspect tragic (Goethe:
Werther) sau sa-si orienteze viziunea in sensul raului,
al uritului (P. Brueghel, Dupuytren).
Uranus in Scorpion
poate sa fie cauza lipsei de masura in pasiuni, a exasperarii
individualismului, a sistematizarii violentei, a unei
tendinte la revolta sau a unei aspiratii revolutionare
(Bevan, Celine, Franco, Gottwald, Rommel).
Neptun in Scorpion
constituie o conditie propice pentru experientele magice
(Allan Kardec), pentru fantastic (Berlioz), pentru misticism.
|
