[
Simbolica
] [
Mitologie
] [
Psihologie
] [
Fizic
] [
Tipuri
mixte de nativi ] [
Aparenta
] [
Profesia
]
Mitologie
Mai
sus decit el...
Dhanous
este denumirea sanscrita a semnului, simplu
adjectiv numeral semnificind al noualea, dar
traditia adauga nuanta de inceput al celei de-a
treia perioade cvaternare care ne da mai multe
informatii despre spiritul sau. Semn de foc,
va fi, ca si celelalte doua, un punct de plecare,
un nou elan... in calitate de al noualea semn,
este sediul celor 9 Prajapati, ierarhii constructive
care au asistat Divinitatea in crearea Universului
si pe care hindusii le considera nascute din
spiritul lui Brahma. Acesta, de altfel, ca Mare
Prajapati, incheie cu ele marile suite decenale
cosmice.
Al treilea
semn de foc al Zodiacului are si rolul de a
incheia o treime, Trinitatea creatoare ale carei
concepte de Tata a toate cele ce sint si de
Fiu le-am descris la Berbec si la Leu. Aici
este manifestarea focului Spiritului (limbile
de foc din traditia crestina), insufletirea
creatoare care inaugureaza cea de-a treia perioada
cvaternara.
Aspectul hieroglifei este foarte semnificativ
pentru un simbol trinitar. Intr-adevar, partea
animalica a centaurului, puternic sprijinita
de pamint cu cele patru membre ale calului,
simbolizeaza amprenta reciproca a pamintului
si a principiilor inferioare. Partea umana,
dreapta corespunde intruparii volitiilor si
latentelor pe care semnele precedente le-au
semnificat, anume Atma-Buddhi-Manas... Iar partea
supraadaugata obiectiva corespunde, oarecum,
proiectelor Demiurgului in legatura cu destinele
creaturii sale. Arcul intins si sageata orientata
in sus sint expresia tintelor ceresti la care
poate sa pretinda, inca din al noualea semn,
omul, asa cum este el conceput in spiritul Lumii.
Toate planurile universale sint astfel legate
unul de altul prin intermediul omului, faptura
divina. Cele noua Prajapati sint, trei cite
trei, in fruntea celor trei ordonante principale
indicind si subgrupe specializate. Dar omul
trebuie sa retina din reprezentarea pe care
i-a dat-o Creatorul, punindu-1 in centru, modul
de a evolua prin el insusi, calauzit de fortele
superioare organizatoare, in relatia sa funciara
cu toate planurile naturale. El are si datoria
sa caute mai sus decit el fortele care ii pot
permite sa traiasca deplin, cu resursele principiilor
sale cele mai elevate. Sa mai notam ca fiecare
ordin din Prajapati are nevoie de ceilalti si
ca aceste entitati, ca si omul insusi, sint
perfectibile.
Cu ajutorul
acestui sens general, rezultind din asezarea
zodiacala, putem sa interpretam diferitele legende
care, in majoritate, pun in scena centauri.
Cel mai celebru, Chiron, s-a nascut astfel din
dragostea lui Saturn (sub forma unui armasar)
cu o nimfa oceanida: Filira, fiica lui Thetis;
ea a fost atit de dezolata de faptul ca daduse
nastere unui monstru incit, la rugamintea ei,
zeii au transformat-o in tei. Centaurul a crescut
si s-a retras intr-o pestera la poalele muntelui
Pelion, in Tesalia. De acolo, vina cu Diana
in paduri si era pasionat de astronomie si botanica,
devenind mai ales expert in plante medicinale.
Acest lucru, ca si numele lui care evoca dibacia
manuala, indreptateste legenda ce face din el
educatorul multor eroi, ca lason (in greceste:
a vindeca), pentru care a intocmit calendarul
Argonautilor, Enea, navigator incercat, Esculap,
medic model, Nestor, Teseu, Ahile, Ulise, Castor
si Pollux, si chiar Hercules, care avea sa-1
ucida mai tirziu printr-o fatala neindeminare.
Miturile
separa poporul centaurilor in doua tendinte,
unii inculti si grosolani, prada poftelor instinctuale,
si ceilalti, dimpotriva, precum Chiron, foarte
evoluati si chiar initiati. Centaurii, fii ai
lui Ission si Nefele, zeita norilor, erau supusi
ordinelor lui Bachus-Dionysos. Acest zeu, socotind
ca a venit timpul sa-1 initieze pe Heracles,
care se afla pe urmele mistretului lui Erimante,
in misterele lui, i-a sugerat sa se opreasca
la centaurul Folo. Acesta trebuia sa-i dea sa
guste un vin oferit din belsug de Dionysos celorlalti
centauri, cu conditia de a-si onora cu el si
oaspetele. Dar ei, deja beti, au refuzat. A
urmat o lupta in cursul careia Heracles s-a
aruncat asupra lor, a ucis mai multi cu maciuca,
pe altii cu sagetile otravite, inmuiate in singele
hidrei din Lerna. Ultimii s-au risipit. Folo,
socotind agresiunea nedreapta, nu luptase, dar
a vrut sa ingroape mortii si, pe cind smulgea
o sageata, s-a ranit mortal. Dezolat, Heracles
i-a adus mari onoruri funerare si 1-a inmormintat
sub muntele pe care 1-a denumit Foloe.
Trebuie
sa vedem aici o initiere anevoioasa si dureroasa
a eroului in misterele dionisiace, vinul reprezentind
sursa prin care lumea constiintei cheama spre
ea toata gama senzatiilor. Navala centaurilor
reprezinta fortele instinctului, capabile dupa
bunul lor plac sa aservcasca pamintul sub copitele
lor primitive. Initierea valabila trebuie sa
aiba loc progresiv (cu Folo drept mentor), in
subtilitatea degustarii si nu in brutalitatea
betiei. Imagine a fonnarii delicate a unei conceptii
virile care trebuie sa se protejeze fata de
irumperea pasiunilor in cursul dobindirii tuturor
formelor cunoasterii.
Centaurii
erau de altfel, in majoritate, instinctivi (partea
animalica a semnului fiind precumpanitoare),
cum reiese si din legenda urmatoare: Piritou,
fiu al lui Ission, domnea peste un popor din
Tesalia, lapitii, reputati dresori de cai, aflati
in necontenit razboi cu centaurii din regiune.
Regele i-a invitat totusi la nunta sa cu Hippodamia,
fiica lui Adrast, regele Argosului. Dar, dupa
obiceiul lor, s-au imbatat si s-au napustit
asupra femeilor prezente. Heracles si Teseu
1-au inhatat pe centaurul Eurit, care tocmai
voia sa o rapeasca pe Hip-Podamia, si i-au ucis
aproape pe toti ceilalti. Supravietuitorii au
fost dusi pe insula Sirenelor unde au pierit.
Un grup de centauri, urmariti de Heracles, a
incercat sa se refugieze la Chiron, dar Heracles
a continuat sa-i vineze cu sageti. Una si-a
ratat tinta si 1-a atins pe Chiron la genunchi.
Cu toate ca a fost ingrijit de Heracles si ca
mostenise nemurirea de la tatal sau (Saturn),
Chiron suferea groaznic de pe urma veninului
Hidrei; a implorat deci, de la Jupiter, putinta
de a muri. Implinindu-i-se dorinta, a fost ridicat
la cer si formeaza constelatia Sagetatorului.
Asemanator
cu Folo contemplind cu tristete sageata ucigasa
inainte de a se rani singur cu ea, Chiron este
un simbol al interogatiei umane in fata problemelor
vietii si mortii, a relatiilor de la cauza la
efect si a disproportiei uluitoare care poate
sa existe intre ele. Sensul ascuns ce trebuie
atribuit semnului poate asadar sa se rezume
la dureroasa experienta de cautare a analogiilor.
Este una dintre primele atitudini stiintifice!
Prometeu,
care a beneficiat pe drept cuvint de nemurirea
lui Chiron, furase, in felul acesta, focul din
Cer, ca sa devina asemanator Zeilor. Astfel
se poate spune ca accederea lui Chiron la onorurile
ceresti reprezinta, pentru Hercule, o eliberare
spirituala. De atunci inainte, admiratia pentru
stapinul lui va putea sa fie deplina, fiind
detasata de monstruosul "invelis material".
Acest lucru atesta acordul divin cu o etapa
din evolutia umana, necesar daca sufletul trebuie
intr-adevar sa se imbogateasca de experienta
dobindita, adica dupa ce vremea experientelor
a trecut. Si este simbolul scinteii, al flacarii
spirituale, pregatita acum sa se integreze in
comportamentul uman.
Se stie
ca un alt centaur, Nesus, a provocat moartea
lui Heracles. Acesta o obtinuse pe frumoasa
Deianira drept premiu la un turnir, dar, luind-o
cu sine, a ajuns la un torent ale carui ape
cresteau. Nesus a acceptat s-o treaca pe Deianira
calare; Heracles a strabatut suvoiul, dar, intorcindu-se,
1-a vazut pe Nesus fugind cu Deianira. L-a lovit
cu o sageata otravitoare. Nesus, ca sa se razbune,
a uns cu singele sau interiorul unei tunici
si i-a sugerat Deianirei ca, daca Heracles va
purta tunica, ii va ramine fidel pe veci. Increzatoare,
Deianira i-a oferit-o sotului ei, care s-a trezit
atit de incins, incit a preferat sa se urce
pe un rug dupa ce s-a infasurat in pielea Leului
din Nemeea, victima sa. Jupiter i-a acordat
o moarte mai rapida, trasnindu-1, si 1-a asezat
in ceruri unde o constelatie ii poarta numele.
Si aici este subliniata opozitia dintre pericolele
atractiilor si ale experientelor carnale si
purificarea prin flacara spirituala.
Un cult
special i se dedica lui Jupiter, stapinul Sagetatomlui,
si ne permite sa mai scoatem in evidenta si
anumite invataminte cosmice din aceasta zona
zodiacala. La Dodona, sub un stejar antic, niste
preoti numiti Selloi emiteau oracole in functie
de fosnetul frunzelor si de uguitul porumbeilor.
Se numeau "Cei care nu se spala niciodata
pe picioare si isi astern mereu patul pe jos".
In felul acesta, ei aratau ca ceea ce se ridica
spre cer trebuie totusi sa mentina contactul
cu pamintul ca sa extraga din el o forta care
va deveni constienta, voioasa si multilaterala
sub razele soarelui, in lumina si in bataia
tuturor vinturilor. Forma vie a copacului maiestuos
era menita, dupa ei, sa simbolizeze unirea armonioasa
dintre trecutul si prezentul care poarta in
sine viitorul, prin coexistenta, pe un singur
trunchi, a vesnic batrinului si vesnic tinarului,
celebrind astfel prezenta formala a lui Zeus-Jupiter.
Mitul
lui Ission, episod din legenda jupiteriana,
ne fumizeaza de altfel diverse ipostaze ale
zeului si se refera si la originea centaurilor.
Ission era fiul lui Antion, regele lapitilor.
Ca sa se insoare cu fiica lui Deiones, Clia,
ii promisese acestuia diferite daruri. A avut
un fiu, pe Piritou, dar nu si-a tinut fagaduiala;
socrul sau i-a luat atunci drept gaj caii. Ission,
furios, 1-a atras la el promitindu-i o mina
de aur, dar 1-a aruncat intr-o groapa plina
cu jaratic aprins. Nimeni nu a vrut sa-i rascumpere
greselile, astfel ca a fost expus oprobiului
public; a cerut atunci ajutorul lui Jupiter.
Acesta, luind in consideratie trecutul sau curajos,
l-a iertat si 1-a poftit la masa zeilor. Imbatat
de nectar, ingratul i-a facut curte Herei-Junona
care s-a plins sotului ei. Jupiter, ofensat,
1-a surghiunit, dar i-a oferit, cu marinimie,
o fantoma, pe Nefele, zeita norilor, careia
putea sa-i imprumute infatisarea Junonei. Ission,
indus in eroare, a acceptat si, din unirea lor,
s-au nascut acele fapturi monstruoase, centaurii.
Dar, cum Ission, incorigibil, continua sa se
laude ca e amantul Junonei, Jupiter l-a trasnit.
In Infern, prin grija lui Mercur, a fost legat
de o roata aflata in rotire perpetua, intr-o
groapa cu serpi! Recunoastem aici lipsa de masura
si megalomania fata de autoritate, bunatate
si justitie, ca si fata de recurgerea in cele
din urma la pedeapsa.
