Psihologie

Jertfa

Cel nascut la capatul periplului zodiacal apartine unei specii umane destul de deosebite care ar parea sa se preteze anevoie unei descrieri, de vreme ce este vorba de o lume in care formele se estompeaza, dar care, prin insasi aceasta caracteristica, ajunge sa fie izbitoare si pitoreasca.

La el, individualitatea tinde sa dispara in folosul umanitatii, hotarele intre personal si cosmic se sterg; face parte din familia celor care isi apartin cel mai putin posibil si care au o mare usurinta sa-si inabuse egocentrismul si individualismul. Daca nu ajunge chiar sa renunte la ansamblul nevoilor si dorintelor sale personale, este foarte receptiv la diversele curente colective care il patrund si il traverseaza. Poate deci sa se simta pretutindeni la el acasa, chiar daca se simte peste tot strain; se poate interesa de orice, simtind in acelasi timp in strafundurile sale ca nimic nu ii este specific; poate sa riste si sa sacrifice mult, fiindca in realitate nimic nu i se pare important si esential...

Pentru a sesiza urzeala profunda a acestei personalitati, cel mai bun lucu este sa o asemuim cu faza de "subiectivism cosmic" pe care psihologul Piaget a identificat-o in primii doi ani ai copilariei, ca si cum firea s-ar impregna de ea in mod durabil. Trasatura sa majora este o plasticitate psihica exceptionala care se traduce printr-o extrema maleabilitate; aceasta imbraca aspecte diferite, care merg de la simpla pasivitate, de la receptivitatea nativului care se lasa impregnat de lucruri (capacitatea sa de "umplere" fiind enorma), pina la marea forta de zguduire senzoriala care il face impresionabil, emotiv, influentabil, vulnerabil. Dar ai impresia ca firea aceasta cauta in special - cu ajutorul tendintei de inflatie emotiva care joaca rolul unei cutii de rezonanta - o dilatare extrema a fiintei sale, si este destinata vietii integrale cu Totul.

Asemenea unui fluviu care, pe parcursul sau, aduna si amesteca toate izvoarele solului si toti norii cerului, nativul pare asezat in cele patru vinturi, bintuit de toate curentele care vin din larg, fara sa resimta vreo atractie speciala, locala. Aidoma nomadului, nu poseda nimic pe acest pamint, nu are patrie, isi paraseste lucrurile in toate zarile si se lasa in voia curentului, a valului care il poarta, antrenindu-1 astfel intr-un flux si reflux necontenite.

Extrema dilatare la care aspira nativul poate sa ajunga pina la dorinta de a nu mai fi nimic spre a se apropia de tot; ea duce la o fuziune absoluta cu ceea ce depaseste fiinta: sa se absoarba in ceea ce contempla, sa devina obiectul insusi al aspiratiilor sale, sa-si sacrifice Eul pentru o totalitate si, cel mai bine, sa traiasca intr-un extaz unificator si mistic. Totul il impinge in aceasta directie generala. Fericirea sa se confunda cu dorinta de a scapa din lumea limitarii printr-o evadare care ii poate permite sa ajunga la dimensiunea cosmicului. Nimeni, mai mult ca nativul din Pesti, nu este mai bogat in posibilitati, dar bogatia aceasta nesfirsita poate deveni o saracie nesfirsita daca el sufera mirajul virtualitatilor care duce la nehotarire, prin faptul ca orice alegere este amputare prin suprimarea sperantelor. In plus, il vedem cum cauta ceea ce depaseste limitele lucrurilor si fiintelor, fiind mai sensibil la lipsa lor de masura decit la contururile lor precise si limitative; le resimte in maniera impresionistilor care prefera lucrurilor propriu-zise imaginile acestor lucruri, realitatii fizice aparenta ei speciala, corpurilor masive fantasmele apei... Traind intr-o lume a virtualitatilor, ii vine usor sa aureoleze fiecare prezenta cu un soi de ceata care estompeaza toate contururile; arabescurile unduitoare ale sensibilitatii sale convin acestei alunecari nonsalante a unui obiect intr-altul, contopite in acelasi univers acvatic. Nativul este vizibil marcat de sincretismul stadiului afectiv evocat mai sus; globalismul psihic il face sa gindeasca ansamblul inaintea detaliului a carui impresie e stearsa; totul este legat de tot intr-o larga sintonie cu mediul inconjurator si in vibratie cu lumea de dincolo care trezeste simtul corespondentelor universale. Nu exista tip care, ca sa ne folosim de o expresie a lui Giraudoux, sa nu se simta "solidar cu astrul sau". Visele noptii si actiunile zilei se inlantuie intr-un dialog consistent intre eul constient si fortele inconstiente ale vietii. O imaginatie difluenta se raspindeste, se revarsa, imaginile ei cu desenul vag valorind mai mult prin continutul emotional decit prin precizie plastica. Si mai exista la nativ o amploare a cimpului constiintei care accentueaza lipsa de precizie, supletea si etalarea fiintei: aceasta constiinta matura o zona larga si transporta o mare bogatie de impresii, prin care atentia se difuzeaza, se destinde, se ineaca, pierzindu-se in multiplicitatea contopita a reprezentarilor. Vedem deci ca totul la acest subiect contribuie sa faca din el o faptura plastica, avind o forta de dilatare si de fuziune.

Cum, atunci, sa nu fie comportamentul sau tot "larg"? Departe de a urmari un drum regulat si de a progresa spre o tinta aleasa cu luciditate, il vedem necontenit pe acest receptiv .Asteptind din afara provocarea care sa-1 justifice in proprii sai ochi; este deci firesc sa ezite, sa tatoneze si sa-si puna intrebari, asteptind pasiv apelul care sa-1 reveleze siesi; incearca o cale, apoi alta, trasind astfel un itinerar imprecis si chinuit, nu lipsit de contraste, de contradictii cel putin aparente, de pitoresc; aceasta cale a actiunii evoca invalmaseala curentelor marine, insesizabile, nuantate, contopite...

Personalitatea sa ofera spectacolul unui puzzle care seamana cu un labirint in care se pierde singur de bunavoie. Dar in loc sa fie formata din piese detasate, ea este facuta mai curind dintr-o singura substanta; evoca mai precis caracatita a carei piele apare la fel de instabila in nuantele ei ca si corpul in forme, aspectul imprecis si trecator al starilor sale indicind ca, aparent, nimeni nu este mai fluctuant ca ea. Si daca ne este permis sa ducem mai departe comparatia cu acest animal, abtinindu-ne fireste de la orice asociatie neplacuta de idei (ne aflam in domeniul psihologiei si aici tendinta nu este, in sine, nici buna nici rea), vom spune ca fiinta aceasta proteica poate sa se impleteasca atit de bine cu sine, incit structura sa ii devina insesizabila, la fel cum exuberanta tentaculelor sale psihice o prelungeste dincolo de sine. Pare intr-adevar gala de dezintegrare si de intoarcere in univers!

O nebuloasa

Dificultatea majora, pentru o asemenea fire, este de a parveni la realizarea unitatii sale interioare. Nativului din Pesti ii vine intr-adevar cel mai greu sa-si formeze o personalitate; mult timp, el poate ramine in nimburi, in cautarea de sine, trecind alaturi de aventura vietii.

Da atunci impresia ca se mentine in stadiul de nebuloasa, adica in acela al unei lumi informe: relaxarea legaturilor cu lumea sensibila, care marcheaza ultima etapa zodiacala, este un obstacol in fata concretizarii sale. Totul in el se cauta, tatoneaza si fuge de sine, deoarece se impiedica in cautarea obiectelor si actiunilor sale, tendinta, la el, fiind lipsita de orice suport, de orice contact eficient cu realitatea. "Pluteste" sau, daca preferati, inoata intre doua ape. Fiinta sa prezinta o alura incerta in care destinderea adevarata abia daca se diferentiaza de simpla relaxare, iar libertatea frizeaza licentele. Acest Eu haotic, care isi pierde atit de usor firul existentei, da desigur impresia escalelor succesive ale unui vapor debusolat.

Solicitata de chemari multiple cu rezonante si ecouri nenumarate, persoana sa este o multiplicitate difuza si ratacitoare. Nu are un Eu bine centrat ca un dirijor care conduce executia unei partituri, ci euri diverse, neaparat locale si momentane, care il fac sa traiasca la persoana I plural: "Noi" constatam ca..., "noi" convenim ca..., "noi" hotarim ca... Dar rareori se intilneste frumoasa unanimitate interioara care sa formeze adeziunea globala a Eului central. Datele constiintei sale risca astfel sa devina un adevarat Turn Babel, un sabat al invalmaselii: asistam la o inmultire, o misunare, un vuiet de aspiratii, in general prea marunte in prea deosebite unele de altele ca sa ajunga la niste acte precise si sa depaseasca stadiul de reflex sau de simplu vis; invalmaseala de senzatii duce la o adevarata cacofonie psihica.

La nivelul acesta nediferentiat, nativul din Pesti - e vorba, se intelege, de tipul inferior - este desigur un tip slab. In timp ce se cauta pe sine, el se bizuie pe vise, pe sentimente si pe premonitii; si reactioneaza fara discriminare la toate solicitarile exterioare, lipsit de o idee directoare, de o legatura morala. Sucombind fara lupta la tentatia nediferentierii, ignora frinele, scrupulele, principiile, toate disciplinele formatoare. Impersonalizarea sa face din el un dezintegrat, un veleitar, un incurca-lume, un incoerent.

Cu o asemenea complezenta fata de inform, ce putere mai poate avea vointa lui? Viata este pentru el o necontenita antrenare impotriva careia abia daca poate sa reactioneze. Dovedind o slaba rezistenta fata de sugestie si de contagiunea exemplului, fara aparare fata de ceilalti si inclinat sa zaboveasca in oaza complezentei, trebuie sa lupte ca sa poata mentine demnitatea umana in el si in afara lui. Inclinatia sa de a scuza si de a se scuza pentru tot duce " la o toleranta, o indulgenta excesive, ce il pot impinge, din slabiciune, indolenta sau lipsa de vlaga, la toate aventurile, ba chiar pe panta bauturii, a depravarii, a decaderii; se lasa sa alunece pe nesimtite si se innamoleste.

Care ii sint mijloacele de aparare? Cind nu este prea dispus sa "lase totul balta" si sa se resemneze in fata a ceea ce socoteste prea repede ca fiind inevitabil, uzeaza de mecanisme de aparare destul de evazive, a caror eficienta variaza in funcfie de abilitatea lui. In fata obstacolului, prefera sa se eschiveze; insesizabil cum este, are arta de a-ti aluneca printre degete; practician al echivocului, prieten al aparentelor inselatoare si al iluziilor sau pacalelilor grosolane, se pricepe sa faca sa i se piarda urma; este un veritabil iluzionist care are darul machiajului si al instrainarii si se complace in anonimat, in pseudonim, in oblic, in incognito. Si ce bine stie sa tie "alaturi de lucruri" ca sa "o scalde"! In fata inamicului, incearca sa cistige timp si fuge dupa modelul cefalopodelor care emit un nor de cerneala neagra ca sa se ascunda in el. Prins in cursa, nu se da in laturi sa sacrifice mult ca sa salveze restul, precum caracatita care sacrifica un tentacul ca sa-si salveze viata: iata cum lasa el sa arda ceea ce nu poate fi salvat, pentru a recupera restul.

Unii nu s-au codit sa vorbeasca de lasitate, de viclenie, de tradare, de mistificare..., dar, cu o astfel de fire, calificativele respective sint prea directe ca sa i se potriveasca. La un astfel de om, intr-adevar, constiinta realului este de o asemenea natura, incit valorile sint ambigue si nu stie unde se afla adevarul si unde neadevaml. Ce asigurare poate da el? Daca minte, minciuna lui nu e intentionata, fiindca traieste intr-o stranie atmosfera de irealitate in care mitul poate avea valoare de realitate, si adevarul, valoare de mit. Iar in masura in care pierde consistenta de sine, pentru simplul motiv ca nu si-o dobindise niciodata de fapt, se exileaza in mijlocul lucrurilor, se simte departe, indiferent, intr-un simtamint de vid, in afara sa insusi. Simtul si gustul realului pot sa fie falsificate intr-o asemenea masura, incit inceteaza sa fie un subiect, ca sa devina un obiect pentru sine insusi; asistam la un soi de alienare a simtului valorilor care il condamna sa evolueze in marginea vietii depline, intr-un fel de disparitie a fiintei sale. Acest fugar din fata actiunii, prefera sa se opreasca la schitarea lucrurilor, la biiguiala lor, spre a se refugia in adaposturile imprecise ale imaginatiei si visului. Tinde sa confunde tot ce este el insusi, ca tip inferior, cu tot ceea ce face valoarea tipului superior din zodia Pestilor: neputinta - cu gustul pentru contemplare, mirajul nedefinitului - cu chemarea infinitului, oroarea de contururi - cu jocul amplu care necesita un gest adaptat al miinii si o masura precisa a privirii, eschivarea - cu conduita supla, chitibuseala - cu spiritul de finete, halucinatia - cu iluminarea, gindirea incetosata - cu viziunea, constienta somnolenta - cu fervoarea vietii obscure, mistificarea - cu mistica... Inclinat sa-si incheie actiunile "in coada de peste", trebuie sa nu se dea batut in momentul terminarii lor spre a-si depasi neputinta relativa de a indeplini actele lichidarii; in fond, trebuie sa se antreneze la acte complete, putin numeroase, dar duse pina la capat. Ar face bine, in prealabil, daca si-ar aborda cum trebuie actiunile pentru a evita, chiar de la inceput, reluarile istovitoare. Iar daca i se intimpla sa fie demoralizat, progresia bine dozata a efortului 1-ar ajuta sa-si duca actiunile pina la sfirsit. Altfel, risca sa cada victima unui adevarat complex de fuga. Intelegem prin acest termen predominanta comportamentelor care exprima neangajarea in fata vietii: tendinta de a nu merge pina la capatul unei idei, al unui gest, al unui act, de a nu fi niciodata complet sigur; nehotarire, eschivare, fuga, evadare, uitare de sine in alcool, stupefiante, paradisuri artificiale; atasare de o himera, de o marota, de imposibil, de inaccesibil, de irealizabil; utopie, fabulatie, mitomanie, donchisotism...

Exista desigur o intreaga gama de valori pe scara Pestilor inferiori. Pe treapta cea mai de jos, acest tip ne prezinta spectacolul dezolant al schizofrenului, acel dement halucinant care nu mai are nici o constiinta a realitatii si a carui psihoza pe baza de tulburari psiho-senzoriale ajunge la lipsa de coordonare, la disolutia personalitatii. Pe o treapta de mai mica disonanta, face pe bufonul regelui sau pe nebunul satului, adica fiinta cea mai slaba din comunitate, care primeste toata incarcatura negativa a fortelor raului ce o inconjoara, dar care este, tocmai prin asta, capabila sa dea seama, intr-o oarecare masura, de destinul colectivitatii sale. Mai exista si - nu atit de dramatici - acei subiecti "care nu stiu singuri ce sint", care se lasa patrunsi de toate contradictiile gruputui lor si urmeaza potitica Asa-numita a "ciinelui mort pe firul apei", acei fauritori de vise, neputincioase, acei utopisti naivi, acei mistici de azil, acei romantici rataciti, acei visatori intirziati, acei vinatori de reflexe vane si pescuitori in nori, acele prazi diverse pentru parazitismul ideologic, si toti acei inadaptati, cai de bataie, sacriflcati si victime ale lor insisi si ale celorlalti...

Un Cosmos organizat

De la molusca la pestele cu sira spinarii bine desenata, progresia se produce pe nesimtite ca variatiile culorii penelor pe gitul unui porumbel. Dar, pe masura ce urcam in ierarhia calitativa a omenirii din zodia Pestilor, ne dam seama de "cit de putin" este in masura sa rastoarne negativul in pozitiv. In imposibilitate de a marca hotare precise intre saracia si bogatia unei asemenea firi, ambiguitatea persista adesea si face ca valoarea sa sa nu poata fi clasata. In rest, daca prezentam un tip inferior si un tip superior, o facem doar pentru comoditatea intelegerii generale a tipului, aratind ambele fete ale medaliei. De altfel, in realitate, majoritatea nativilor din Pesti prezinta un amestec variabil in care latura dubioasa se impaca foarte bine cu cea mai buna; numai precumpanirea trasaturilor inferioare sau a trasaturilor superioare permite sa se claseze valoarea subiectului; dar, chiar la nativii din Pesti superiori, nu rareori putem gasi "gauri" in urzeala psihologica, ca, de pilda, la un Victor Hugo, slabiciunile amoroase ale batrinului...

Studiile pe care le vom consacra mai departe elitelor acestui semn vor arata ca, daca absenta sau destinderea legaturilor cu lumea sensibila care il caracterizeaza pe nativ poate duce la adevarate decaderi, ea poate duce si la triumful suprem. O umanitate caraderistica pentru Pesti, destul de curenta, corespunde oarecum cu personajele de preoti care populeaza opera lui Bernanos. La acest scriitor foarte tipic pentru Pesti, personajele cele mai apropiate de sfintenie sint niste fiinte ramase oarecum infantile, in orice caz lipsite de abilitate si de clarviziune in lupta pentru existenta, chiar mai degraba neindeminatice si destul de dispretuite de persoanele preocupate de reusita temporala sau cuprinse de pasiunea cunoasterii; dar, in propriii lor ochi, daca acestia din urma se descurca mai bine, in aparenta, ei isi platesc reusita prin concesii facute imposturii, deoarece consimt sa urmareasca satisfactii inselatoare. Nativii pot sa fie lipsiti de discernamint si sa traiasca in imprecizie; chiar daca se ajunge anevoie la fondul lor incert, ei se multumesc cu existenta asa cum e ea, precum niste 'intelepti care ar fi deja pregatiti pentru viata monahala. Usor naivi si nu neaparat inteligenti, traind in marginea cotidianului si destul de neadaptati la problemele existentei, ei nu sint nici foarte departe de categoria poetilor clarvazatori din zodia Pestilor; mai aplecati spre caritate decit spre curiozitate intelectuala, au un contact profund cu semenul lor, ceea ce le da o adevarata clarviziune sacerdotala...

Aceasta categorie de Pesti destul de curenta corespunde suficient de bine formulei caracterologice a Sentimentalului-paranervos sau a Nervosului-parasentimental (supraemotiv-subactiv secundar sau primar). Dar, la fel cum nu poate recurge la temperamentul limfatic care conditioneaza fiziologia caracterului nativului, tipologia rationala nu poate deloc sa dea seama de originalitatea firii sale complexe. O psihologie mai dinamica ne dezvaluie mai mult; ni-1 arata pe nativ cistigind "batalia Eului", afirmindu-si-1 pina ce ajunge sa orchestreze pluralitatea tendintelor, altfel condamnate la anarhia spontana. Aceasta cucerire a unitatii interioare inseamna victoria asupra haosului senzatiilor. Dar, in acelasi timp, nativul compenseaza certa indiferenta pe care o simte pentru forme printr-un atasament de lumea esentelor. Eul nu consimte sa triumfe decit in vederea nimicirii sale, ca o stea dansanta care nu ar mai urmari decit sa se contopeasca in galaxia sa. Este deci facut sa traiasca dincolo de contingent, fara sa se lase acaparat de ceea ce e meschin si cotidian; tinde sa o rupa cu orice urma de individualism, astfel ca nimic sa nu se opuna intelegerii universale care il uneste cu celelalte fiinte, unirii invizibile pe care o cauta cu marele Tot.

Nu ne putem insa indoi ca luarea in posesie a propriei fiinte conditioneaza o astfel de implinire. Cu o epiderma innebunitor de sensibila si niste terminatii senzoriale fine, acest tip este de o receptivitate extrema; ne gindim la tridentul lui Neptun, simbol al antenei care capteaza toate undele; este deci impresionabil fata de cele mai mici tresariri, cu variatiile interioare si exterioare cele mai fugitive; si, chiar pare sa reactioneze mai intens la solicitarile in doza homeopatica decit la presiunile de soc, la subtilitatile impalpabile, decit la faptele concrete, de unde, de exemplu, indiferenta fata de o primejdie reala si panica in fata unei bagatele... Datorita unei asemenea receptivitati, ar fi repede napadit, depasit; dar pilotul se afla pe bord, la cirma; si nu mai vedem un vapor debusolat, ci o nava pe ocean, realizind un mare periplu.

Aceasta croaziera are farmecul ei; cu atit mai mult cu cit tipul Pesti, nu prea grabit, isi ingaduie toate escalele. Adesea chiar "tindalind", el se imbogateste, deoarece forta lui nu consta in a cuceri, ci in a se lasa cucerit de lucruri; de obicei, el le intilneste intimplator, prin jocul unei pasivitati bine ajustate; nu ii sta in obicei sa le intreprinda si sa le exploateze sistematic. Nativul din Pesti nu exista decit cu conditia existentei apei sale, de care sa se lase purtat: nu el o face, el este facut de ea. Idealul e sa intre intr-o stare de , gratie, ca sa primeasca cel mai mult posibil. Poate deci sa produca un fericit oportunist, nu oportunistul siret si avizat din Gemeni, ci acea faptura a coincidentei care apare intr-un loc la momentul potrivit: inocentilor, miinile pline de daruri... Cit despre vointa sa, ea e formata mai ales din forta de persuasiune;asa cum o proclama nativul din Pesti Alain (un tip de Pesti, e adevarat, retinut in navoadele lui Satum), omul dispune de suficienta forta in el ca sa convinga fara sa recurga la forta. Si aici, puterea sa de convingere nu actioneaza cu argumente izbitoare, ci prin caldura cuvintului sau, mai degraba, prin contagiunea credintei sale care se propaga in profunzime: fara a sti intotdeauna ce anume face, ea lasa urme... Dar oare nu reactioneaza chiar el intr-un mod asemanator? Daca marea sa toleranta ii interzice o ingerinta deplasata in viata celorialti, desi atinge constiintele "prin interior", el stie sa se apere prin refuzul de a lasa sa treaca lucrurile, si cele mai bune argumente aluneca peste el: nu spune nu, fiindca o sa vedem... si stie sa revina asupra hotaririlor ca sa se elibereze dupa ce a fost stapinit de o vraja. Propria sa eficienta se afla in ordinea sugestiei, a insinuarii, a seductiei, a incintarii, a misterului dezvaluit pe jumatate. Este stapinul acelor stari intermediare, al acelei miscatoare subtilitati care opune afirmarii declarate schita magica a Eului in durata, in care imprecizia se imbina cu precizia.

Fara indoiala ca nu sta de-a dreptul in "realitatea brutala" a vietii; lupta sa pentru real e o malaxare, o infruntare de forte cu scufundari in strafunduri obscure; nu se percep intotdeauna rezultate imediate, dar, cind revine la suprafata, bilantul prevazut este adesea mult depasit. Cum sa-si impuna limite bine stabilite? Sa mai precizam ca nu are constiinta utilitara a omului practic? Conceptia utilizatorului si viata ingusta a subiectului constient, care reprezinta criteriile obisnuite ale adaptarii la un spirit pozitiv, ii apar de altfel ca cea mai inselatoare mutilare a realului. Cunoaste fervoarea vietii obscure in care gindurile clare sint invaluite intr-o intreaga orchestratie tacuta. In aspiratia sa catre viata integrata in marele Tot, este mai mult sau mai putin antrenat spre o utilizare vizionara a imaginatiei care ii ofera lumea in realitatea ei profunda si pe fiecare fiinta in legatura sa cu unitatea Totului. La el, rolul imaginarului, departe de a-1 inchide in sine si a-1 izola, il reasaza oarecum in acea stare de naivitate profetica care, dincolo de sens si de constiinta, il apropie de realitatea totala. Facindu-1 sa se aplece asupra miezului fiecarui lucm, il face sa ajunga in vastul univers.

Eul poate in cele din umna sa se daruiasca voluptatii unei anume nimiciri, de asta data nu ca sa se eschiveze de la fagaduielile vietii, ci ca sa le infringa limitele intr-un soi de extaz. Cosmopolitismul sau universalismul sau, modul de a se etala sau a se raspindi peste o lume intreaga ori o planeta intreaga, reprezinta manifestarea cea mai curenta, chiar daca inca destul de imperfecta a acestei aspiratii: alaturi de Henric Navigatorul si de Jacques Cartier angajati in marea aventura a marii, Copernic regindeste intregul sistem al lumii, iar Bach incearca sa statorniceasca pe pamint o Cetate a lui Dumnezeu; Hugo se proclama profetul Legendei Secolelor; Littre isi consacra viata incomparabilului sau dictionar, Renan exploreaza crestinismul de la origini; Poe se dedica total unui eseu cosmologic (Evrica), iar Mallarme ajunge la o veritabila poezie cosmica; Briand devine omul Societatii Natiunilor si viseaza la Statele Unite ale Europei, in timp ce Einstein patrunde universul prin intermediul celei mai elevate sinteze a spiritului...

Dar o ambivalenta acuta inalta in fata acestui avint cosmic lumea Casei a XII-a care este cea a incercarii prin retragere, captivitate sau exil, si nu se stie daca nativul din Pesti va realiza in mod liber marea sa evadare, va trece prin nemasurat cu conditia unui obstacol, va inota inconfortabil intre doua ape, sau va cadea pur si simplu prizonier al vreunui navod. Daca, dupa ambitiile sale europene, Carol Quintul se retrage in minastirea sa severa; Montaigne lucreaza retras in castelul sau din Perigord; Voltaire e mai in largul sau in exil, de la Wandsworth la Femey, trecind prin Cirey; Hugo isi descopera geniul deplin in exilul politic; Chopin va fi mereu emigratul in exil; iar daca Latude isi petrece viata in inchisoare, aceasta e insasi imaginea din care cerebralul Vigny va face una din temele dominante ale poeziei sale, in vreme ce un Mallarme sfirseste prin a se inchide in inchisoarea sa interioara...

Daca nativul din Pesti cauta si poate sa cunoasca o dilatare extrema a fiintei sale ajungind mai mult sau mai putin sa se confunde cu intregul univers, el poate suferi si de o "restringere a fiintei"; este dialectica de ambivalenta a celor doi pesti asezati in sens invers in simbol. Daca vrea sa se implineasca plenar, el trebuie sa paraseasca adapostul micii sale insule, sa accepte sa cunoasca viltoarea unei mari uneori salbatice si sa nu se teama sa ridice pinzele in directia ceturilor indepartate spre a atinge regiuni necunoscute; cu cit calatoria sa va fi mai lunga, cu atit pescuitul va fi mai fructuos...

Apartenenta la Univers

A te abandona in voia vastului univers pina la a consimti sa te pierzi in el, nu inseamna oare sa fii de acord sa te daruiesti total si sa faci din aceasta daruire implinirea suprema?

De fapt virtutea cardinala a acestui tip nu se afla decit in uitarea generoasa care duce la jertfirea de sine cea mai imbogatitoare. Desi nu are nimic dintr-un capitan de cursa lunga - nu le este dat tuturor nativilor din Pesti sa paraseasca adapostul micii lor insule - sensibilitatea sa se concentreaza asupra anturajului si doar citiva intimi au dreptul la sacrificiul acesta. Este o bunatate cu raza scurta de actiune care se daruie fara preget. Subiectul e plin de intelegere, de caritate, de compasiune, pentru binele alor sai, simte, ca un avint profund in irezistibil, nevoia de a se sacrifica, de a singera, uneori chiar fara sa aiba constiinta clara a motivelor sau a rezultatelor actiunilor sale. Gindurile lui se indreapta spre nefericitul intilnit pe strada, spre pisica abandonata, spre omenirea care sufera; milostenia, bunatatea lui il dezarmeaza. Dar altruismul acesta si simtul sau umanitar formeaza deja embrionul unui instinct de solidaritate si al unui simtamint comunitar care tind sa-1 scoata de pe orbita unei vieti personale prea meschine. O dimensiune in plus, si iubirea sa se intinde cit vezi cu ochii spre a se apropia de proportiile universale...

Dar, inca o data, trebuie sa recunoastem ca o asemenea dispozitie de a da de la sine pina la sacrificiu este de o teribila ambiguitate. E suficient ca aceasta tendinta sa se degradeze usor, si frumoasa inclinatie spre jertfirea de sine ia aspectul schimonosit al masochismului. Daca intervine putin disonanta saturniana, bunatatea risca sa devina prosteasca: e "gisca de treaba" care nu stie sa spuna nu si se lasa dusa de nas. Linia de demarcatie e greu de trasat intre o fire sanatoasa al carei caracter este capabil de resemnare, de cainta si de penitenta in vederea propriei sale imbogatiri spirituale si o fire morbida care are gustul calvarului sau vocatia suferintei spre a face din ea un scop in sine. In asta consta toata primejdia la care expune complexul de culpabilitate ce indeamna la despuiere, la sacrificiu si la suferinta, pentru ispasirea unei vini pe care nu a comis-o sau platirea pentru vina altora. In functie de un atare complex, subiectul se comporta in mod obscur cu un sentiment de rusine si traieste intr-un univers de incercari; el tinde in mod inconstient, cind nu este ceva voluntar, sa se pedepseasca pentru o culpa imaginara, ca si cum ar fi intr-adevar vinovat. Acest nativ din Pesti saturnizat trebuie desigur sa vegheze ca viata sa sa nu devina un esec durerors. Singurul criteriu care departajeaza cele doua ape de o calitate foarte diferita e faptul ca sacrificiul masochist este in general un efort inutil care nu aduce decit saracirea nenorocirii pentru autorul sau, fara corolarul unei imbogatiri pentru altul; el face din nativ o victima care nu salveaza pe nimeni. In timp ce sacrificiul autentic il implineste si il reveleaza pe autorul sau, dind un sens superior vietii lui, servind in acelasi timp cauza careia i se dedica: e o daruire care imbogateste ambele parti intre aceste doua extreme, exista desigur toate pozitiile intermediare...

Este evident ca idealul spre care trebuie sa tinda tipul de Pesti este cel al sacrificiului izbavitor care da vietii lui ultima implinire. Destinatia sa nu este oare aceea de a fi intr-un fel daruit eternului?

Inteligenta

Daca subiectul nu depaseste un grad inferior de elaborare a personalitatii, risca foarte mult sa nu iasa din stadiul vegetativ al gindirii care reprezinta mentalitatea magica insotita de sincretismul si globalismul ei, adica de tot ceea ce presupune ea ca asociatii superficiale, false corespondente, iluzii, himere, miraje. El devine acel spirit "incurca-lume" care ineaca lucrurile intr-o invalmaseala de supozitii namoloase si al carui efort cerebral nu iese din evaporarea unui vis; se complace intr-o lume spectrala in care gindurile se incetoseaza de nori; penumbra invalmasita este desigur locul visat al obscurantismului, al impreciziei stufoase, al evadarilor caritabile, dar utopice, pe scurt, al ratacirilor spiritului de unde nu sint excluse divagatia si delirul.

Dar daca ajunge la un grad de evolutie apreciabil in implinirea sa, atunci el triumfa asupra irationalismului spre a se apropia de stadiul eminent care este cel al suprarealismului. Acest nativ superior poseda o imaginatie magica sau demiurgica ce il introduce in lumea "corespondentelor universale" unde totul se leaga intr-un concert cosmic. Scaldata in mituri, apropiata de valorile inconstientului colectiv, gindirea sa participa pe picior de egalitate la lucruri, in miezul carora intra prin intuitie; nativul devine chiar capabil de premonitii, de telepatie, de clarviziune, de revelatii. O asemenea inteligenta poate produce acea personalitate inspirata care se regaseste intr-un labirint, rezolva enigmele, descopera misterele, inoata in marile interzise, scapa teafar din naufragii si gaseste un adevar cosmic acolo unde altii nu vad decit fum... Inceteaza sa asculte pentru a auzi, sa vada pentru a fi cuprins de viziune.

Totodata, vederea sa de aproape este incetosata deoarece, cu o mare largire a cimpului perspectiv, este facuta sa sondeze spatiile. Spiritul sau de mare deschidere cunoaste evolutii nuantate si progresive (sa ne amintim, de exemplu, de evolutia unui Renan care se lauda ca este o tesatura de contradictii); schimbarile cele mai radicale se fac pe nesimtite, iar credinta noua pastreaza din cea veche ce ramine valabil. La fel, constiinta creste prin vaste etape gradate: fiecare treapta inglobeaza esentialul din treapta precedenta. Se asista astfel la o serie de integrari ale inteligentei, pe parcursul unei evolutii ample, fara mari ciocniri, prin largi ascensiuni. Se produce luarea deplinei masuri a unui obiect intr-o constiinta universala. Planurile, metodele, coordonatele riguroase sau prestabilite ramin departe in urma; ginditorul asculta mai degraba, spre a le transmite, armoniile interioare care il bintuie, antenele sale captind undele tuturor orizonturilor.

E evident ca un asemenea tip poate produce un mag, un vizionar, un profet (daca Berbecul este semnul pionierului care, trecind la realizare, creeaza o lume noua, Pestii, care il preceda, anunta lumea noua pe care o va construi Berbecul). Acest medium se teme uneori sa-si expuna reflectiile ca sa nu lase sa dispara virtutea intima si poate chiar sa resimta in cel mai inalt grad "strania nebunie de a comunica": aici, revelatia se alatura tacerii atit de bine simbolizate de firul care leaga intre ele gurile animalelor mute.