[ Simbolica ] [ Mitologie ] [ Psihologie ] [ Fizic ] [ Tipuri mixte de nativi ] [ Aparenta ] [ Profesia ]

Mitologie

Typhon

Cuvintul sanscrit pentru semnul acesta era Mina. Comporta, printre diversele sale semnificatii, pe aceea a cifrei 5. Se pare deci ca ar fi semnul fuziunii alchimice a celor patm elemente traditionale cu al cincilea, de esenta mai mult sau mai putin magica, eterul. Fuziune care se opereaza in apa alchimica luata in sensul de solvent universal.

In semnul Pestilor se raspindeste diluviul prilejuit de Varsator, a carui amfora a pastrat insa captive elementele fertilizatoare esentiale ale vietii si intelepciunii, acumulate in timpul ciclului care se incheie. Si care vor fi semintele destinate viitorului ciclu zodiacal, pentru ca, astfel, curba evolutiei sa nu mai fie un cerc, ci o elicoida ascendenta. In Varsator aceste elemente au parasit pista, nemairaminindu-le Pestilor decit o perdea mai mult sau mai putin opaca si deformanta, o aparenta, daca nu chiar o iluzie.Viata fara consistenta reala isi va vedea consumata fuziunea totala, ceea ce va fumiza apele-matrice pentru premisele noului ciclu din semnul Berbecului.

In sensul dialecticii Fecioara-Pesti, sa observam ca in Fecioara ne aflam in prezenta unei mici parti din Univers; este sfirsitul creatiei budiste a sistemului solar. Dimpotriva, in Pesti, substanta-mama inglobeaza Cosmosul in intregime prin intoarcerea in haosul primordial, asteptind din nou o diferentiere care nu-i poate veni decit de la Verb, cum am spus si in capitolul consacrat Berbecului.

Se poate observa ca numarul cinci fusese semnalat si in Capricorn in traditia sanscrita, aceasta nefiind singura legatura dintre cele doua semne. Deoarece Capricornul marcase summum-ul integrarii spirituale si inceputul disolutiei universale ajungind la trecerea "Pamintului" in "Apa" prin transmutatia pitagoreica. Akhasa sanscrita este rezultatul, este Oceanul-matrice continind toti germenii inca nefecundati, in asteptarea scinteii de Parabrahman , care va deschide zodia Berbecului si noul ciclu. Legenda leaga si ea Capricornul de Pesti (am spus ca Egipan, de altfel fiu al lui Neptun, guvernator al Pestilor, era in acelasi timp capra si peste). Legatura este evidenta si daca observam cele doua constelatii ceresti, Pestele austral alcatuind coada Capricornului. Si sa nu uitam ca Neptun considera jertfele de capre drept cele mai agreabile.

Este interesant comentariul hieroglifelor. In foarte vechiul Zodiac al lui Denderah, Pestii sint reprezentati printr-o sinusoida cvintupla si paralela orizontala. Se stie ca reprezentarea traditionala consta in doua semicercuri verticale opuse la virfuri si legate intre ele printr-o bara orizontala. Se pare ca trebuie sa vedem, la stinga, simbolul sfirsitului unei anume lumi si, la dreapta, nasterea uneia noi. Tranzitia e asigurata de Arca lui Noe (bara orizontala pastratoare a germenilor de viata care trebuie sa supravietuiasca. Cit despre Neptun, acesta e reprezentat de o cruce surmontata de un semicerc deschis in sus, simbol al difuziunii fortelor vitale, cind dispare cruceat materiei manifestate. Sa observam aici legatura hieroglifica si cu Venus care-i guverneaza semnul Taurului: crucea materiala este surmontata de un cerc,intrucit fecundatia a avut loc. Si se stie ca Venus s-a nascut in domeniul lui , Neptun, din saminta lui Uranus si dintr-un ou tirit de pesti. Am spus in capitolul dedicat Berbecului cum India li-1 recunoaste Pestilor drept guvernator pe Zeul focului, Agni, reprezentat calare pe un berbec.Una dintre legendele care poarta marca acestui semn si a psihologiei sale e cea despre Derceto. Fata de conditia modesta, Derceto observa intr-o zi, spre marea ei spaima, ca va deveni mama. Dar este incapabila sa se adapteze la situatia asta, pe care totusi natura le-o impune tuturor muritoarelor. E atit de rusinata, incit cauta sa fuga de forma ei si se arunca in apa. Vazind-o, zeul Neptun ii metamorfozeaza jumatate din trup in peste. Putem crede, cum se intimpla in miturile privind pedepsele meritate, ca aceasta corespunde unei dorinti nemarturisite in mentalitatea subiectului. Iar Derceto si-ar fi realizat visul tainic, de a nu fi nici carne, nici peste.

O versiune a acestei legende adauga ca Derceto ar fi atras dupa ea, in sinul apelor, pe fiul sau Iktis (peste in limba greaca). Este vorba de un comportament de mama abuziva care nu-si lasa copilul sa devina om normal, preferind sa il ingradeasca in propriul ei univers: il tiraste dupa ea, intr-un ocean de inconstienta si de fuga din fata responsabilitatilor, dar il condamna sa piara o data cu ea in momentul cind ea ii va lipsi.

Alt aspect al acestor chestiuni este pus in valoare de varianta care ii atribuie mamei Derceto o fiica, pe Semiramida. Ea, dimpotriva, este scutita de gestul mamei sale. In timp ce aceasta se ofera senzatiilor oceanice, leganari multiple si schimbatoare la nesfirsit, Semiramida este hranita de porumbite si va fi in cele din urma transformata si ea in porumbita. Imagine a spiritualului de care Derceto s-a desprins prin gestul ei de a se darui miscarilor atragatoare si care ramine o marturie a partii celei mai evoluate din ea, pina la urma transformata in spirit pur. In fond, aceasta legenda devine concludenta, in sensul ca arata sufletul etern desprins la timp din servitutile carnii si eliberat de incertitudini sau de neacceptarea destinului.

Mitul lui Typhon, inamicul ereditar al zeilor, despre care am mai vorbit, este de asemenea legat de semnul Pestilor. In legenda, Typhon a fost tatal unor monstri inspaimintatori, zamisliti cu Echidna si anume Cerber, Sfinxul, Himera, Hidra din Lerna si Leul din Nemeea. Redutabilul gigant l-a persecutat mult timp pe Zeus insusi caruia i-a smuls, se zice, nervii esentiali ai fortei virile. Sa amintim ca Hermes-Mercur a fost cel care i-a luat inapoi, adormindu-l pe Typhon cu un concert de flaut foarte prelungit. In legenda despre care e vorba, gigantul ii urmarea cu ura sa pe Afrodita si pe fiul acesteia, divinitati ale sensibilitatii si schimburilor sentimentale. Egipan (aici regasim pestele-capra) fusese insarcinat de Hermes sa-i restituie lui Zeus nervii recuperati si de atunci Typhon pornise si el in cautarea lui ca sa se razbune. Tot Egipan a fost cel care le-a aratat calea pe care sa fuga, scufundindu-se sub apele unde Typhon, demon al secetei, nu il putea urma. Afrodita si Eros, cazind in apa, au intilnit doi delfini trimisi de Neptun, care i-au luat pe spinarile lor si i-au purtat dincolo de Eufrat, in deplina siguranta. Drept rasplata, cei doi pesti au fost plasati in cer ca o constelatie. Asta insemna desigur, pentru Afrodita-Venus, o revenire la mediul natal, unde se putea apara de monstrii vietii instinctive, dar insemna totodata si parasirea pamintului sigur si, prin urmare, a contactului direct cu realitatile. Astfel pot fi concepute noi constientizari privind raporturile afective din lume. Dar trebuie tinut seama ca, parasind tarmul materialitatii ar putea disparea si siguranta legaturii, iar subiectul poate cadea prada visului cu ochi deschisi.

Mitul Cassiopei, regina in Jopeea, este si el legat de cel precedent. Ea se lauda tuturor ca e femeia cea mai frumoasa din Univers si o poate concura pe Afrodita cea cu o suta de fete. Cum tocmai se impauna astfel in fata sirenelor si a altor divinitati ale marii, a aparut Neptun. Enervat de schimonoselile Cassiopei care se falea cu diferitele expresii de fizionomie, i-a cerut s-o aduca pe fiica ei pe tarm si s-o jertfeasca unui monstru ales de el in acest scop. Invatatura acestui mit pare a fi urmatoarea: a te lauda ca-ti poti schimba fizionomia este legat de o dorinta inconstienta de a nu avea o forma reala, de a scapa din realitate.

Am pomenit de Pegas in legatura cu stelele Varsatorului; or, mitul grecesc se refera tocmai la nasterea lui Pegas din doisprezece serpi (Pesti, al doisprezecelea semn zodiacal) care formau coroana Gorgonei. Perseu este, de altfel, o nebuloasa situata in acest semn si iata ceva din legenda sa: un oracol il vestise pe Acrisius, regele Argosului, ca va fi ucis de nepotul sau. Pe data el a inchis-o intr-un turn de bronz pe fiica sa, Danae, dar, metamorfozat in ploaie de aur, Iupiter s-a unit cu Danae care a dat nastere lui Perseu. La aceasta veste, Acrisius a pus ca mama si copilul sa fie inchisi intr-un cufar si aruncati in mare. Neptun, care ocrotea adesea aventurile lui Iupiter, a indreptat cufarul spre o plaja de pe insula Seriphe. Regele Polidect i-a gazduit si s-a insarcinat cu educatia eroului. Dar mai tirziu, pentru a scapa de el ca sa se poata insura cu mama lui, 1-a trimis sa lupte cu Gorgonele poruncindu-i sa-i aduca drept dovada capul Meduzei.

Eroul, iubit de zei, a obtinut de la Pluto coiful acestuia, de la Mercur aripile si de la Minerva faimosul ei scut. Ajungind la Meduza, nu a ajuns sa fie pietrificat la vederea ei, cum se intimpla indeobste, fiindca i-a taiat capul fara s-o priveasca, calauzit doar de oglindirea ei pe scut. Dar capul isi pastrase forta de impietrire, astfel ca, atunci cind Perseu a revenit pe tarm ca sa se spele de singele care il minjea, picaturile de singe cazute in mare s-au preschimbat imediat in piatra pastrindu-si culoarea. Aceasta e pitoreasca legenda a margeanului. Dupa ce Pegas si-a luat zborul, iesind din coroana Meduzei, eroul a pastrat capul care i-a servit in numeroase ocazii, de pilda cind s-a casatorit cu Andromeda, pentru a-1 impietri pe Fineu care voia sa i-o rapeasca. Inaltati la cer, constelatii vecine, Perseu mai vegheaza si astazi asupra Andromedei.

Dupa aceste legende pe cit de vii, pe atit de numeroase, vom mai spune doar ca marea invatatura a Pestilor ni se pare a fi urmatoarea. La capatul unei evolutii voite de sensul etern al Universului, daca este just si necesar sa se realizeze o oarecare desprindere, este inca si mai necesar ca aceasta sa fie indelung meditata, sprijnita pe toate experientele, pe toate sacrificiile cerute de realitati si fara a se pierde din vedere nici responsabilitatile, nici precumpanirea spiritualului. In rezumat, sa nu se sacrifice prada pentru ceva parelnic!