Simbolica

Marea comunitate

In fiecare an, cind in perioada cuprinsa intre 19 februarie si 20 martie, Soarele parcurge cel de-al doisprezecelea semn zodiacal, Pestii, se incheie a treia faza a anotimpului iernii.

Sa nu cautam explicatia acestui semn in afara, invocind, bunaoara, constelatia Pisces sau stelele fixe care o formeaza. Pestii, ca semn, isi leaga numele de portiunea din zodiac ce se intinde intre 330° si 360° longitudine; aceasta felie de 30° incheie cvarta care, plecind de la solstitiul de iarna, ajunge la echinoctiul de primavara. Prin evolutia catre acest semn (0° Berbec) se incheie, o data cu al doilea hemiciclu inceput in Balanta, intregul ciclu al zodiacului, Berbecul inaugurind un nou circuit al universului nostru sideral. In emisfera noastra, este legat de "momentul" precis al sfirsitului iernii.

Pentru natura, este vremea topirii zapezilor si a ultimelor ploi de iarna; suvoaiele acopera intinsele cimpii manoase; viiturile au un rol de lichefiere, de dizolvare, de potop purificator; legaturile sint desfacute, fortele de coeziune dispar; constiinta aspira la neant. Si totusi, natura se desprinde alene din toropeala frigului saturnian al iernii; caldura si zilele incep sa conteze; o viata noua, inca in gestatie invizibila, cauta sa musteasca spre a se exterioriza. In mediul acesta apos semintele capata o vigoare care le va face sa plesneasca in Berbec; un puseu de seva, de o senzualitate nepasatoare, cuprinde vegetatia, care incepe proliferarea mugurilor. Dar in lumea asta tranzitorie de semisomn in care focul mocneste sub cenusa, nimic nu este inca precizat, totul se mentine intr-o stare informa; nici un hotar nu se poate trasa intr-un asemenea univers unde domnesc neimpartasite lipsa de determinare si confuzia.

Daca sintem in zorii unei ere noi, ne aflam si la sfirsitul unei mari etape, cel din urma semn zodiacal marcind incheierea unui lung proces ciclic care, incepind cu Balanta (punct median), vede implinindu-se intoarcerea substantei la esenta, dupa domnia primului hemiciclu care se intindea de la plesnirea grauntei (Berbec) pina la culegerea spicului matur (Fecioara).

"De-a lungul celorlalte unsprezece semne, toate valorile vietii, carnii si singelui si-au urmat aventura cosmica a realului. In semnul oceanic al Pestilor, aceste valori se implinesc prin parasirea limitelor lor respective sau, mai degraba, prin depasirea lor, spre a deveni comunitate. Ceea ce era mare in sine devine mic spre a atinge imensitatea. Cerul si pamintul se vor uni aici in virtutile colective, in organizarea unui univers. Invizibilul se raspindeste in lumea vizibila si vizibilul se resoarbe in sinul lumii invizibile. Este momentul revelatiei, aceleia a verbului; momentul iluminatiei, aceleia a tacerii, dar si a misticului... Toate deosebirile se intemeiaza pe tacere.

Simbolul figurativ al semnului reprezinta doi pesti alaturati in sens invers,, unul urcind si celalalt coborind, cu un fir care le leaga gurile opuse: aici intr-adevar s-a gasit solutia interna a contradictiilor externe. Hieroglifa ii prezinta indeobste pe cei doi pesti (doua linii curbe in hiperbola) legati printr-o trasatura mediana orizontala (firul care ii leaga). Ar fi mai natural sa se reprezinte, cei doi pesti orizontal si suprapusi, unul mergind inainte si celalalt inapoi, dar subconstientul colectiv care se exprima in figurile simbolice are desigur motivele sale care depasesc simtul comun, mai ales la un asemenea semn zodiacal.

Se stie ca in ordinea marilor etape cosmice ale omenirii, legate de miscarea de precesiune a echinoctiilor, era semnului Pestilor care, ca toate celelalte, a domnit timp de circa doua milenii, e cea a crestinismului. In fapt, primii crestini din catacombe au adoptat pestii gasind mintuirea in apele botezului. In masura in care Cristos este in mod simbolic mintuitorul omenirii, nu poate fi el considerat cea mai mare personificare a semnului, izbavitor si salvator intre toti? Doua milenii s-au scurs si pestele ramine animalul jertfit la masa de vineri...

Referindu-ne la repartitia valorilor in "Omul-Zodiac", cele doua picioare sint partea corpului atribuita celui de-al doisprezecelea semn zodiacal: ultimul semn este legat de terminatii, de extremitatile intregului corp, precum coada pestelui care e terminatia corpului sirenei. La drept vorbind, este mai putin vorba de o corespondenta anatomica de asta data, cit de o legatura metafizica ce ar merita un studiu aprofundat si anume un sondaj psihanalitic, daca ne gindim la importanta pe care o capata picioarele, pasii, talpile in operele creatorilor marcati de acest semn, ca un Hugo sau un Van Gogh la care Berbecul si Marte dominanti se conjuga cu Pestii...

Acum, spre a ne largi cunoasterea semnului, putem sa-1 situam fata de diferitele etape ale duodenarului caruia ii apartine.

Pestii participa la cuaternarul Apei si, in triunghiul zodiacal al acestui element, ei ocupa ultimul loc. Primul termen este reprezentat de Apa-cardinala din Rac; acest semn e expresia apei la nasterea sa si in raport cu nasterea; in acest sens, inchipuie atit izvorul prelungit de piriul care brazdeaza valea, cit si apa originara, apele-matrice din care deriva orice forma de viata organica. Al doilea termen este cel al Apei-fixe din Scorpion; acest semn simbolizeaza atit apa statatoare si moarta a lacului, mai exact apa mocnita, namoloasa si fetida a mlastinilor, loc predilect pentru batracieni, cit si, in alt plan, apa vietii, lava vulcanica sau lichidul seminal. Pestii constituie punctul "terminus" al procesului acvatic; ei reprezinta in mod esential masa miscatoare si anonima a apelor marine in care se varsa tot, imensitatea oceanica. Examinata de aproape, aceasta apa are o dubla proprietate: de fecundare si dizolvare. Fecunditatea ei, toata proliferarea si profuziunea misunind de viata al carei sediu se afla in mediul marin, cu strafundurile sale inepuizabile; proprietatea sa dizolvanta este greu sesizabila cu haosul suvoaielor furtunoase, care erodeaza si inghit paminturile. Apa din Pesti prezinta analogii cu cea a unui potop inundind intinderile terestre; ea este si expresia imensitatii fluide si difuze care ne invaluie din toate partile; este insusi simbolul subconstientului colectiv care prelungeste si leaga individul de specie, umanul de supraomenesc. Intr-o perspectiva ciclica, e sfirsitul sau implinirea oricarui lucru si a lumii. Lumea sensibila, purificata si idealizata inca din zodia Varsatorului, se indreapta spre dezagregare si trece in starea lichida spre a se intoarce in haosul primitiv. Conform unei conceptii spiritualizante, spiritualul este definitiv disociat de material si sufletul, eliberat de invelisurile sale terestre, revine la izvorul divin: partea imateriala din om se uneste cu creatorul sau...

O ultima conceptie despre semn ne este furnizata de raportul dialectic pe care il intretine cu semnul opus: Fecioara. Pe linia mediana dintre polul originar si polul final, Fecioara este mai aproape de multiplul absolut, iar Pestii, de absolutul lui Unu. Cu cit primul semn pune mai mult accent pe detaliu, pe particularitate, pe limita, frontiera, ingradire, centura lucrurilor si traieste intr-o lume de norme, cadre, reguli si formule, lume in care rationalul trece prin punctul cel mai ascutit... cu atit cel de-al doilea se prezinta ca lumea ansamblului, a globalului, a nelimitatului, a infinitului, virtualului, latentului, inclasabilului, insesizabilului, inefabilului... in care nerationalul si suprarationalul domnesc pe deplin. Doua dimensiuni se afla in prezenta, specificind de altfel doua tipuri diametral opuse: in Fecioara, biologul care, aplecat asupra microscopului, sondeaza lumea celor infinit de mici, sau ceasornicarul concentrat asupra minusculelor piese ale mecanicii de precizie; in Pesti, astronomul care, la luneta telescopului, deschide omenirii caile infinite ale galaxiilor. Aceasta nu este o simpla imagine desprinsa din real: vom vedea mai departe ce au "dat" Pestii in materie de mari astronomi. Si in timp ce tipul Fecioara este un individualist indepartat la maximum de "participarea mistica" a turmei, un "neutru" care isi amenajeaza in mod inteligent niste bariere protectoare de care vin sa se sparga valurile oceanului lumii, tipul Pesti ajunge uneori sa piarda orice notiune de individualitate si-1 intruchipeaza pe "cetateanul lumii" care, precum picatura de apa in mare, se pierde in imensa comunitate planetara.

E desigur evident ca acest semn simbolizeaza oceanul comunitatii tuturor oamenilor de pe pamint. El contine tot ceea ce este inecat si contopit, adica ce nu e inca diferentiat, lumea informului si lucrurile in stadiu de crisalida - concomitent cu valorile a ceea ce nu mai este, depasind frontierele individuale in vederea participarii la comunitate: intregul popor al pamintului intre zero si infinit, uniunea sacra a credinciosilor...

Traditia a gasit de cuviinta sa aseze Pestii sub tutela celor doua planete de fecunditate: Jupiter, pentru stapinire, si Venus, nascuta din spuma valurilor, pentru exaltare. In masura in care Jupiter corespunde unui proces de dilatare si de invadare, el concorda efectiv cu semnul zodiacal. Dar astrologiei moderne nu i-a fost greu sa-i gaseasca alt stapin, mult mai potrivit, in zeitatea Neptun. Poseidon nu este oare zeul mitologic cu tridentul care parcurge valurile marii in tovarasia monstrilor marini? Or, proprietatile astrului, desprinse prin observatie, seamana cu atributele mitologice. Fie ca reprezinta, precum Titea, namolul originar, materia prima, Apa-primordiala sau pulberea infinitului cosmic, fuziunea finala, Neptun este arhetipul disolutiei sau integrarii universale, al carui registru afecteaza o gama de valori calitative: nediferentiere, confuzie, permeabilitate fata de mediu, invadare, participare la grup, adeziune la unitatea superioara, identificare, contemplare, intensitate afectiva, destindere psihica, comuniune... El dizolva, dilata pina la extrem, repune in cauza intreaga unitate pentru lichidarea sau depasirea ei: in gama, este zona infra si ultra! Nu e de mirare deci daca tipul neptunian, cel caruia Neptun ii este planeta dominanta, joaca pe o claviatura ce pune in rezonanta mai ales gravele si acutele, prelogicul sau prerationalul la un capat, si suprarealismul la celalalt: stare crepusculara a comatosului sau schizofrenicului la care domneste confuzia perfecta, adeziunea nemasurata, noaptea ininteligibila a amestecului dintre eu si non-eu; stare intermediara a "previziunii" care este un fel de explorare a inconstientului cosmic; stare exceptionala a extazului resimtit de sfint ori de "samadhih", de yoghin... Pe plan social, neptunianul se integreaza miscarilor colective asa cum oceanul antreneaza picaturile de apa; el se realizeaza anonim prin intermediul unei miscari; aspiratiile sale personale sint cele ale unui ,grup, ale unei clase, ale unei colectivitati. Procesul neptunian degradat duce la anarhie, la demagogie, la fermentatie, la scandal, la haos; intr-un stadiu elaborat, il vedem exprimindu-se prin misticile populare si prin colectivisme: democratie, sindicalism, socialism; in zilele noastre, isi gaseste afirmarea extrema in universalismul marxist. De fapt, conjunctia Soare-Neptun (Soarele valorizeaza astrul) se intilneste la universalisti sau la oamenii politici care, fata de mediul lor, se afla "la stinga": democrati, socialisti, comunisti (Lenin, Bulganin, Tito, Matteotti, Gorki, Saint-Just, Lamartine, Briand, Blum, Salengro, Benes, Truman, Gany Davis...); in schimb, conjunctia Marte-Neptun este prezenta la Robespierre, Danton, Stalin... in sfera esteticului, Neptun face sa prevaleze latura irationala, inconstienta, afectiva, oceanica, halucinatorie sau vizionara, si a produs, intre altele, sensibilitatea preromantica a lui Chateaubriand, "sufletul lamartinian" aplecat spre vis si contemplatie, ratacirea lui Nerval in comuniune cu lumea corespondentelor universale, parasirea voluptuoasa a lui Verlaine in lumea muzicii sale interioare, impresionismul fluid al lui Debussy, atmosfera cetoasa a lui Carriere...

Este de inteles, asadar, ca in practica astrologul se gaseste in fata unui complex Pesti-Neptun, completat de Jupiter si in parte de Venus, la care asociaza valorile Casei a XII-a, omoloaga celui de-al doisprezecelea semn (orice ocupare planetara a acestei Case intareste valorile perechii in discutie), acest al doisprezecelea sector reprezentind lumea incercarii, a ispasirii, a innamolirii obscure si a eliberarii, aceea care populeaza spitalele, inchisorile, minastirile, azilele si alte locuri de captivitate...

Iata in fine, semnificatia pozitiei planetelor in Pesti:

Soarele si Ascendentul afirma, subliniaza semnul in stare pura, fara a-1 orienta in mod special.

Luna in Pesti indruma visul spre marginea viziunii fantastice, a halucinatiei, a mediumnitatii sau confera imaginarului o forta vizionara; aspiratie spre infinit sau simt al inefabilului (Briand, Brazza, Jacques Cartier, Daumier, Goethe, Hoffmann, La Fontaine, Michelangelo, Petrarca, Poe, Vinci).

Mercur in Pesti: este un "exil" pentru zeul inaripat care se ineaca aici; pozitia aceasta produce in mod esential inteligenta tipului Pesti (Briand, Bernanos, Darwin, Hugo, Mallanne, Montaigne, Schopenhauer).

Venus in Pesti: modul de sensibilitate tipic pentru Pesti se afirma in personalitatea nativului, cuprins si framintat de o afectivitate invadatoare, exaltanta, romanesca, stranie sau mistica (Bach, Dickens, Hugo, Le Brun, Lessing, Moliere, Poe, Doamna de Stael).

Marte in Pesti: agresivitatea planetei poate sa fie anarhica precum minia haosului, muscatoare ca rechinul sau turbulenta ca ciocnirea curentelor opuse ale apei intr-o viata (Daumier, Renan, Van Gogh).

Jupiter in Pesti: forta si amploarea astrului radiaza in toate directiile sau intr-o expansiune nelimitata; altfel generozitatea poate duce la mecenat (Carol Quintul).

Saturn in Pesti: este simbolul singuratatii din inchisoarea intunecoasa din care sufletul ar vrea sa evadeze; tinde spre complezenta morbida si spre masochism (Huysmans, Leconte de Lisle, Newton, Schopenhauer).