[ Simbolica ] [ Mitologie ] [ Psihologie ] [ Fizic ] [ Tipuri mixte de nativi ] [ Aparenta ] [ Profesia ]

Mitologie

In sanscrita Kanya, semnul reprezinta primul plan cosmic unde va cauta sa se exprime potentialul Leului. Cum este vorba de un semn de pamint, forma suprema, emanata din Foc, va cauta un intermediar pe care il va gasi natural in aer si in expresia lui, Mercur, ca diriguitor al Gemenilor, ca sa reuseasca sa-si obiectiveze energia. Mercur va fi deci Buddhi (delegat, uns al domnului, raza insufletitoare). Va fi mesagerul FIINTEI neintrupate. De aceea este de inteles ca denumirea hindusa a Fecioarei - Parashakti - reprezinta Atma (energie) Soarelui, proiectata in semnul Kanya, prin interventia lui Buddhi-Mercur, spre a materializa cele sase forte primare ale naturii, ale caror nume, care se termina toate in Shakti, vor fi comentate mai departe. Mercur este, asadar, cel care realizeaza unitatea si completeaza astfel septenarul. Transcrierea grafica e bine cunoscuta. Trebuie sa fie inscrise in acelasi cerc (sau Coroana) doua triunghiuri echilaterale cu virfurile opuse: totul simbolizeaza cifra Sase si Unitatea, ceea ce filozofiile cele mai vechi desemnau sub numele de "Lumina astrala".

Unitatea vietii trebuie deci sa apara dupa confruntarea interioara (inima Leului) - diversitate in unitate. In toate filozofiile religioase importante, marii initiati, marii conducatori spirituali sint in mod simbolic prezentati ca nascuti dintr-o Fecioara. in ezoterismul hindus, este vorba despre principiul difuziei, al invataturii, rezultind din unirea Atmei cu Buddhi, intruchipare in "forma" a semnului Kanya, a potentialelor de viata si de intelepciune. Este, paralel cu ce se intilneste in mitul crestin, "intruparea Cuvintului". lar nasterea aceasta, care marcheaza o cotitura in istoria popoarelor si a religiilor, se opereaza (conform simbolului Fecioarei) intr-un loc retras, ascuns si intunecat: Mithra in caverna, Perseu intr-o inchisoare, lisus intr-o iesle, sau chiar Moise adapostit de trestii si prezentat si el de o fecioara.

Am putut constata in zodiile precedente ca planeta Marte (a Berbecului) corespunde planului spiritual al Dorintei neimplinite, iar planeta Venus (a Taurului) planului fortelor generatoare naturale care asteapta sa fie revelate; acum, planeta Mercur a Fecioarei raspunde pe toate planurile cosmice (actualmente dezvaluite) acestor latente care, prin orientarile din Gemeni si din Rac, au fost impregnate cu energie solara in Leu.

Se impune o rapida enumerare a acestor forte: Parashakti, forta primordiala a Leului - energie, caldura si lumina de la Soare calauzit de Mercur in elementul sau; aerul, pentru ca aceste energii sa ajunga pe Pamint (Fecioara, semn de Pamint), energii ale caror aspecte difuze sint urmatoarele: Gnanashakti: energie intelectuala a lui Buddhi ca tip, intelepciunea! Este o manifestare a clarviziunii prin lumina interioara. Icchhashakti: energie nervoasa, legind prin nervi (mercurieni ca tip) energia voluntara a Atmei cu gindurile din creier, inspirat de Buddhi. Kriyashakti: fenomen (de ordin magic) al creatiei plecind de la neant, practicat de rari initiati, pe potriva Divinitatii; materializari doar prin volitia dinamizata a Atmei-spirit si calauzita de Buddhi. De facut legatura si cu porumbeii Sfintului Duh in legenda crestina. Kundalinishakti: forta "ambivalenta", in mod special supusa lui Mercur conducator si cuprinzind cele doua "polaritati" ale electricitatii si magnetismului, precum si fenomenele fizice sau psihice de acelasi ordin. Atractie si repulsie; relatii reciproce intre starea interna si conditiile externe. Matrikashakti: manifestari care tin in special de simturi (si ele, de natura mercuriana); este vorba de forta Cuvintului propagata, de Mercur invatind omenirea; este lumina astrala materializata in desene, alfabete, arte, limbi si corespondentele lor muzicale.

Se intelege deci ca zodia Fecioarei poate sa marcheze, o data cu sfirsitul primei jumatati a zodiacului, incheierea unei parti evolutive a acestuia pina la unitatea cosmica sub toate aspectele.

In Grecia, ziua cind steaua numita Spicul rasarea dimineata a fost aleasa drept sarbatoarea Zeitei recoltelor, Demeter, a carei legenda e cea mai apta sa ne dea cheia semnificatiei ascunse a semnului zodiacal.

Hades, Zeul infernului, isi alesese drept logodnica pe Persefona, fiica zeitei Demeter, si o rapise intr-un car aparut din lumea subpaminteana, tras de patru cai negri (cele patru directii ale spatiului). Anticii vedeau in asta infruntarea simbolica a doua moduri de viata foarte diferite: cel pasnic si sedentar al agricultorilor, in care femeia era sedusa printr-un efort incapatinat si creator, si cel nomad si brutal al razboinicilor, in care femeia revenea, drept rasplata, celui mai puternic, invingatorului.

Demeter, care nu fusese de fata la rapire, a ratacit mult timp in cautarea fiicei sale, lansindu-si apelurile in departari. Era din ce in ce mai deznadajduita, deoarece nimeni n-o vazuse pe Persefona si se credea luata in ris de un ecou zeflemitor din stincile care ii repercutau strigatele. La Megara a existat de fapt o stinca botezata cu numele Anaklethra: Strigatoarea.

Aceasta cautare fara sfirsit si dezordonata a fost legata de initiati de un anume complex de naivitate. Cine nu gaseste, inseamna ca nu este susceptibil de initierea indispensabila misterelor Vietii. Cauta, asadar, ratacind pe cai inconstient deturnate, fiindca in strafundurile Sale nu vrea sa gaseasca.

Iata unul din apanajele Fecioarei: sa urasca si sa se teama de ceea ce ar dori cu ardoare sa poata percepe. In continuare, urmarile exterioare ale ratacirii disperate a Demetrei tind sa devina catastrofale: toate semintele se secatuiesc, pamintul devine sterp, vegetatia se opreste din dezvoltare, lumea intreaga ajunge aproape un desert. Este deci inca un aspect ai temerilor Fecioarei: copiii ar putea s-o faca sa-si piarda atributele de femeie, la fel cum se usuca plantele dupa ce au dat roade, cind fructele si semintele s-au desprins ca sa capete o viata intrinseca. Frica mamelor ca odraslele lor vor ajunge sa zboare cu propriile lor aripi si ca vlastarele noi vor respinge planta care le-a dat nastere pentru ca tine de trecut. Resemnarea fata de aceasta implinire fireasca: faptul de a fi devenit amanta si mama postuleaza deci alta cheie, alta initiere in sensul adevarat al Vietii, cel al sacrificiilor pe care le impune o orientare normala, nu cea framintata de egoism a fecioarelor. Prin Demeter se constata ca adesea, chiar daca au acceptat primele etape, mamele se revolta fata de independenta a ceea ce cred ca le apartine exclusiv: copiii.

In cazul Demetrei, plinsul si lamentatiile au miscat-o in cele din urma pe Hecate, care i-a aratat ca Helios, Zeul Soarelui, e singurul in masura sa faca lumina si sa-i spuna unde se gaseste Persefona. Helios a facut chiar mai mult si 1-a delegat pe Hermes-Mercur, mesagerul zeilor s-o aduca inapoi pe captiva. Dar, desi Hades nu s-a opus pe fata acestei actiuni, Mercur s-a izbit totusi de un obstacol neprevazut: atasamentul Persefonei insesi fata de noul ei regat, datorita fortei magice a rodiei pe care i-o daduse sotul ei s-o manince.

Legenda este revelatoare pentru sensul profund pe care trebuie sa-1 prezinte Viata intr-o armonie universala, deoarece s-a intimplat ca Zeus-Jupiter, in fata caruia a fost adus litigiul, Mercur fiind avocatul, sa pronunte o sentinta foarte nuantata. Persefona nu trebuie sa se desparta nici de mama ei, nici de Hades, ci sa reliefeze un echilibru al sederilor la fiecare dintre acestia in acord cu anotimpurile si cu vremea care se scurge. In Infern, va sta in perioada pasiva a somnului Pamintului si a sterilitatii acestuia, pentru ca, in epoca vegetatiei si a infloririi, sa-si regaseasca mama si sa traiasca in Olimp, pina la coacerea recoltei si la inmagazinarea ei. lata o conciliere intre instinctele tenebroase, suferite cu pasivitate si, la nevoie, incurajate printr-un artificiu (rodia), si necesitatea unor stradanii la lumina zilei, generatoare de recolte si de fructe, in stralucirea si energia solara. Adevarata armonie nu poate rezulta decit din alternanta acestor influxuri.

Dar Demeter nu este dispusa sa accepte aceasta solutie, iar partea din legenda ce precede judecata lui Zeus ne va dezvalui evolutia interioara care ii arata zeitei semnificatia acestui ritm. In cursul cautarilor ei, Demeter ajunsese la casa unei perechi de tarani despre care se spunea ca sint absolut fericiti. Acolo a fost intimpinata de fiul lor; acesta si-a ingaduit un gest care ei i s-a parut nepotrivit. Enervata si dominata pe moment de un sentiment de pudoare, Demeter 1-a preschimbat in sopirla! S-a intimplat insa ca, in timp ce vorbea cu taranca, aceasta sa incerce din rasputeri sa descreteasca fruntea Demetrei, mergind chiar pina la a-si ridica fustele in fata ei. In mod inexplicabil, Demeter s-a simtit miscata si a izbucnit in ris. Acest lucru pare un efect al eliberarii in sfirsit acceptate in fata problemelor acute ale vietii, care nu depind de vointa subiectului. Este atitudinea mercuriana -- ,,la urma urmei, putin imi pasa" - atitudine care pregateste pentru renuntarile necesare. Este si stradania de a se smulge din descurajare si, dincolo de ariditatea provocata de o cautare obsedata, de a suride din nou unei rodnicii productive.

Incidentul a facilitat initierea completa a Demetrei de catre Helios. E ceea ce mitologii greci intelegeau sa celebreze prin serbari in cinstea acestei impliniri, incheiate in ziua cind steaua simbolica a fecunditatii urca la orizont, marturie a acceptarii. In legenda se mai pot gasi dovezi ca zeita s-a acomodat intr-adevar cu ritmurile Vietii. Astfel, este subliniata o alternanta ternara: intr-o zi, "pe un cimp arat de trei ori", a intilnit un muritor numit Triptolem care i-a inspirat o pasiune violenta. L-a coplesit cu trei daruri si 1-a insarcinat cu o tripla misiune: sa cutreiere lumea cu un car simbolic tras de dragonul inaripat ai pasiunii, spre a raspindi printre neamuri notiunea de semanaturi si spre a le da semintele necesare. El trebuia sa-i invete pe oameni ca adevarata semnificatie a fecunditatii se afla in acordul universal simbolizat de cuplul care reuneste in el celc trei forte ale instinctului, spiritului si inimii.
Fireste ca Hermes-Mercur, stapin al zodiei si dascal al Umanitatii, asa cum a fost si al Gemenilor, trebuie sa vegheze la aceasta inflorire normala si luminoasa. Legenda ne dezvaluie resursele multiple puse in slujba diversitatii misiunii sale divine printre oameni.

Apollo, zeu al Soarelui, avea o cireada de cincizeci de boi la care jinduia fratele sau Hermes, zeul pastorilor, si care i le-a furat intr-o zi. Cunostea arta de a sterge orice urma, astfel ca nici Apollo nici Zeus nu au putut afla unde se gasea cireada; in realitate boii erau ascunsi intr-o pestera. Zeus-Jupiter, aflind de conflict de la Apollo, i-a poruncit lui Hermes sa restituie cireada. Dar acesta socotea ca natura misiunii sale impune pastrarea cirezii. Drept urmare, i-a propus lui Apollo sa-i dea in schimb Lira, instrument muzical necunoscut, pe care tocmai il inventase. Apollo a acceptat si, de atunci, intre cei doi frati a domnit cea mai desavirsita intelegere.

Si lira isi avea povestea ei. Trebuie spus ca pina si zeii sau zeitele aveau o sperietoare care ii teroriza in persoana lui Typhon, de care chiar si Zeus a fost invins intr-o zi si care i-a furat atunci drept trofeu pentru briul sau citiva nervi. Hermes, punind la cale sa-i ia inapoi, s-a gindit sa-1 atace, nu prin forta, care s-ar fi dovedit ineficienta in acest caz, ci prin siretenie. Astfel, 1-a adormit cu ajutorul sunetelor fermecate ale unui fluier, singurul instrument muzical folosit pe atunci. Buimacit, Typhon a fost pina la urma cuprins de somn, iar Hermes a putut sa ia nervii jinduiti. Dar cum, in cursul operatiunii, putuse constata ca fluierul nu era un instrument ideal, a imaginat sa transforme nervii in corzi pentru a fabrica o lira. Aceasta a fost cheia tranzitiei de la pastorii naivi la, poetii rafinati.

Apar aici mai multe imagini familiare specialistilor in mitologie. Boii, si numarul lor simbolic de cincizeci, reprezinta energia Soarelui pe care Mercur, mesager, socotea necesar s-o pastreze si s-o propage in toate planurile universului. Astfel ca a inchis aceste energii, asteptind momentul sa le poata aduce in mod util la lumina. Si a purces la rascumpararea lor printr-o ofranda, simbolica pentru Stiinta devenita Muzica, singura forta in stare sa smulga sufiete (boii) puterii celorlalti zei, cum se vede si in mitul lui Orfeu.

Asadar inteligenta deosebita a semnului zodiacal, exercitata in plan practic, ajutata de o energie bine ordonata si in mod oportun dispensata, poate duce la mijloace de intelegere superioara (muzica), la siretlicuri speciale spre a triumfa asupra fortelor demonice, chiar si la schimburi rodnice pentru echilibrul Vietii.