[ Simbolica ] [ Mitologie ] [ Psihologie ] [ Fizic ] [ Tipuri mixte de nativi ] [ Aparenta ] [ Profesia ]

Mitologie

Deus-Satanus spre epoca de aur

Cuvintul sanscrit corespunzator acestui semn zodiacal este Makara, dar el nu are nici o legatura cu figura sa reprezentativa. Se inrudeste de aproape cu amplasarea zodiacala si cu semnificatia sa. Ma, adjectiv numeral, inseamna cinci, iar Kara, cind mina, cind latura (intr-o figura geometrica). Makara este asadar pentagonul care simbolizeaza microcosmosul proiectiei terestre a universului si, mai precis, ceea ce, in acest microcosmos, constituie elementul de perceptie imediata, corpul omenesc. Este explicatia pentagramei sacre care, de la cele mai vechi filozofii cunoscute, intruchipeaza faptura umana; virful, care este capul, se gaseste deci in punctul cel mai inalt al Zodiacului, al zecelea semn, Capricornul, semn al destinului.

Aici, lumea ideala (prefigurata in intentiile creatoare ale lui Vristchika, Scorpionul) primeste adevarate contururi microcosmice, cei noua Prajapati din Sagetator colaborind, dupa cum se stie, la aceasta materializare. Astfel reprezentarea definitiva a Zodiacului in douasprezece semne respecta acelasi ritm ca si reproducerea sexuala umana, creatia cosmica repartizindu-se pe noua semne incepind cu Berbecul. Regasim aici si un ritm crestin, de vreme ce, de la Bunavestire (25 martie - inceputul zodiei Berbecului) pina la nasterea lui Cristos (25 decembrie - inceputul zodiei Capricornului) care marcheaza intruparea Cuvintului prin excelenta, se scurg exact noua luni.

Toate traditiile insista asupra caracterului dublu al acestei zodii care imbina formarea inteligentei, prin coborirea scinteii insufletitoare in corpul-materie, cu inceputul procesului care va duce la dizolvarea acestui corp-materie, pentru intoarcerea flacarii care il anima pe plan spiritual. Capricornul se prezinta asadar ca un portal, opus celui evocat in zodia Racului, portal deschis spre scopul resorbtiei in unic. Reprezentarea grafica se asociaza deci cu inversul ei si trebuie sa se tina seama de doua pentagoane opuse parcurse de curente active inverse, in acelasi timp cauze si consecinte in microcosmos.

Acest dublu caracter se regaseste in zeul Pan (marele Tot) care avea doua aspecte. Aflindu-se pe malul Nilului, a fost terorizat de irumperea lui Typhon, fabulosul adversar al zeilor, simbolizind pentru el aspectul inferior conform traditiei ezoterice demonstrata de zicala: Est Demon Deus inversus. Pentru a scapa de Typhon, Pan s-a refugat in fluviu, transformindu-se intr-o fiinta amfibie care iese la suprafata sub infatisarea unei capre si ramine cufundata sub cea a unui peste.

O rezonanta ezoterica paralela face din Capricorn semnul destinului. Or, acesta, al carui nume rezulta din contractiile Deus-Satanus, nu este oare rezultanta luptei dintre doua mari principii prezente, sub denumiri diferite, in toate moralele?

Ianus, zeu latin din primele epoci, este si el tipul unui simbol dublu, cu cele doua expresii si cele doua fete ale sale privind, una trecutul, cealalta viitorul. Cultul lui era celebrat in cursul intregii luni ianuarie (lanuarius), mina stinga tinea o cheie cu care sa "deschida anul", iar mina dreapta o coasa semnificind ca timpul distruge ceea ce a construit.

In legenda se intilneste geneza unui Capricorn, care se numeste Egokeros. Keros inseamna corn, iar Ega, capra magica, numita si Amaltheia, fusese doica lui Jupiter, dupa ce mama lui, Rhea, il impiedicase pe sotul ei Saturn sa devoreze copilul, pe care 1-a ascuns intr-o pestera de pe muntele Ida, in Creta. Mai tirziu, din dragostea lui Iupiter cu doica sa, urma sa se nasca Egipan, care si-a ajutat tatal in dubla sa lupta, impotriva lui Saturn si a Titanilor.

Mitul lui Egipan ne apare astfel ca intrarea creatiei divine intr-o forma delimitata, pe care si-a ales-o deliberat ca sa-si procure anumite mijloace, si astfel sa contribuie la realizarea intentiilor creatorului. Ca si Ianus (de altel, acest mit mai vechi il proclama patronul renasterii anului), el imbina experienta voluntara a maturitatii cu elanul si speranta in viitor, inerente tineretii. Se poate socoti ca anticii au vrut sa faca din el simbolul liberului arbitru, sa puna astfel problema si sa dea raspunsul la ea. Dar e nevoie pentru asta de o anume renuntare si de o vointa de reinnoire sprijinita de elementete materializate ale cunoasterii. Apar, in felul acesta, ghiocurile eliberatoare, drept simbol al Cuvintului, invingator prin unirea fortelor magice ale apei si pamintului, unire care reuseste sa izgoneasca demonii dezlantuiti. Aigipan, care putea in mod egoist sa se refugieze in fundul riului, iese din el ca sa-si ia partea sa din lupta vitala. Din punctul de vedere al atitudinii generale, iata sensul deciziei necesare: "Sa iubesti viata ca sa vezi just, sa vezi just ca sa traiesti deplin."

Astfel aflam ca semnul Capricornului abordeaza problema destinului si a fatalitatii sale. Saturn, a carui influenta apasatoare e dominanta aici, ramine in toate mitologiile zeul Destinului. Si regasim totodata si confruntarea dintre inteligenta si Destin, in cadrul careia Creatorul a decis dupa cum urmeaza: "Din tensiunea lor reciproca decurge ce e just pentru fiecare individ." Ceea ce reprezinta, de fapt, o frumoasa justificare a astrologiei care ii permite omului sa deceleze sensul destinului sau spre a-si aplica fortele de adaptare fara a se angaja intr-o lupta inegala si inutila.

Mitul fundamental al lui Cronos-Saturn apare ca o ilustrare a acestei teme. Mama sa Geea (Terra) era sotia lui Uranus, zeul Cerului, a carui gelozie era atit de feroce incit nu ii ingaduia Geei nici o afectiune in afara celei pentru el, nici chiar cea materna, si isi arunca in Infern toti copiii, de altfel in general monstruosi! Cronos, cel mai mic dintre copii, scapind de aceasta soarta, s-a gindit sa-si omoare tatal. Obtine de la Geea o secera si, intr-o noapte, pe cind Uranus se ducea linga sotia lui, 1-a prins ca sa-l castreze, apoi, cuprins de furie, 1-a sfirtecat in bucati. Atunci din singele acestuia, raspindit pe pamint, au iesit Furiile, iar din saminta sa, risipita pe mare, s-a nascut Venus-Afrodita. Cronos-Saturn ocupa deci, incepind din clipa aceea, locul tatalui sau ca rege al Cerului. Atunci apare amenintarea Destinului; mama sa Geea il vesteste ca un oracol i-a prezis exact aceeasi soarta: va fi detronat si ucis de fiul sau.

Dar Saturn, crezind ca poate sa se bizuie pe ascultarea absoluta a sotiei sale Rhea, socoteste ca poate sfida Destinul. Pune mina pe toti copiii sai de indata ce se nasc si ii devoreaza. Acest proces s-a repetat pina la nasterea lui Zeus-Iupiter a carui infatisare i-a inspirat mamei sale dorinta sa-1 pastreze in viata printr-un siretlic. A infasat deci un bolovan si 1-a dat, ca de obicei, sotului ei, ascunzind-1 pe Jupiter in pestera unde locuia Aiga. Stim ce a urmat si cum 1-a invins Jupiter pe tatal sau, Saturn, si pe unchii sai, Titanii. O legenda adauga ca Rhea si-a obligat sotul invins sa bea o licoare menita sa-1 faca sa-i restituie toti copiii de care o privase. Este mitul timpului.care pastreaza in maruntaiele sale o multime de proiecte si de schite si le restituie intr-o zi, imbogatite de experienta.

Pentru Saturn, aceasta a fost renuntarea; a fugit in Italia, unde s-a inteles cu Ianus care 1-a primit la el. Se spune ca de atunci, datorita administratiei lor intelepte, dateaza o era de o prosperitate formidabila, ramasa in amintirea tuturor sub denumirea de Epoca de aur. Aceasta amintire intelegeau romanii s-o sarbatoreasca prin Saturnalii care, si ele, ne dovedesc aspectul dublu al fenomenului saturnian. Accederea la intelepciune, opera zilnica prelungita in sensul indicat de sageata Destinului fac minuni si duc la prosperitate. Dimpotriva, o atitudine de izolare plina de ura si revendicativa, preocupata sa suprime tot ceea ce intr-o zi, pe parcursul normal al Destinului, este chemat sa succeada, nu poate duce decit la bruste catastrofe. E ceea ce s-a numit dreapta intoarcere a lucrurilor pe pamint.

Saturnaliile, in timpul carora domnea libertatea cea mai desfrinata, sint o refulare, socotita necesara, dupa rezerva saturniana; la fel, Saturn nu a fost exclusiv sinonim al saraciei si despuierii, de vreme ce Tezaurul Public se afla la Roma in templul lui Saturn, unde acesta era de altfel reprezentat de o statuie inlantuita, spre a aminti infringerea sa prin implinirea naturala a Destinului personificat de catre fiul sau Jupiter.

Marea lectie a Capricornului arata ca vointa legitima si utila de a trai nu trebuie sa se exercite cu orice pret si impotriva marilor imperative ale lumii. Altfel, vine o zi cind Destinul nu se mai lasa siluit. Pentru Saturn si ceea ce semnifica el "Stinca Tarpeeana se afla primejdios de aproape de Capitoliu".