[ Simbolica ] [ Mitologie ] [ Psihologie ] [ Fizic ] [ Tipuri mixte de nativi ] [ Aparenta ] [ Profesia ]

Simbolica

Scadentele indepartate

In fiecare an, cind in perioada cuprinsa intre 21 decembrie si 19 ianuarie, Soarele parcurge cel de-al zecelea semn zodiacal, Capricornul, intram in prima faza a iernii.

Sa eliminam de la bun inceput falsele valori: constelatia Capricornului in afara semnului zodiacal, frumoasa stea Vega din Lira... Pentru noi, Capricornul este portiunea din zodiac, cuprinsa intre 270° si 300°, care porneste de la solstitiul de iarna, punct in care Soarele se afla in partea de jos a traiectoriei sale (maximum de declinatie), spre a cuprinde cele treizeci de grade care merg de la acest solstitiu in directia echinoctiului de primavara, ultimul cvadrant zodiacal.

O data cu solstitiul Capricornului, avem un punct culminant in ciclul anual: noaptea cea mai lunga se intilneste cu ziua cea mai scurta. Daca solstitiul din Rac, cu sase luni inainte, marcheaza amiaza anului si triumful luminii, sarbatorite in exuberanta dansurilor de Sinziene, cel al Capricornului simbolizeaza miezul de noapte al anului cufundat in intuneric, miezul de noapte al Craciunului, cind soarele isi reia mersul spre renastere, spre lumina interioara.

Desigur, in luna Capricornului, totul, in natura, se afla sub semnul noptii si al frigului. E momentul repausului; pamintul pare sa se reculeaga si sa mediteze ca sa pregateasca reinnoirea vitala din primavara viitoare. Totul e despuiat, scorojit, golit de orice energie, condamnat la tacere... Copacii nu mai sint decit niste schelete negre: ca si plantele, nu mai manifesta nici un fel de activitate vitala: nici vegetatie, nici asimilatie clorofiliana, nici reproducere; schimburile nutritive sint incetinite la maximum. Insectele, majoritatea in stare larvara, stau ingramadite in adinci tuneluri subterane, in crapaturile din scoartele copacilor sau sub frunzele moarte. Animalele care hiberneaza dorm, ascunse in birloguri; celelalte fiare salbatice traiesc in ritmuri incetinite. Cit despre oameni, inca aproape de natura, ei nu se mai agita zgomotos; fiecare tace, se inchide cu ai sai, se reculege, se odihneste in timpul lungilor nopti de iarna... Capricornul, analog pamintului uscat si inghetat de ianuarie, inchipuie iarna in toata severa sa grandoare saturniana.

Proces de introversie, mecanisme de autoaparare, regim de economie vitala, concentratie, despuiere... iata, sub aspectul spectacolului exterior, ceea ce este Capricornul in stare pura. Dar mai exista si, in interior, un drum mai activ si constructiv al semnului. Acesta e reprezentat de muncile iernii: sub scoarta groasa si dura care il acopera, grauntele ascuns in sol se pregateste sa germineze. E inceputul unui proces natural; pamintul acesta, negru ca noaptea din care se ivesc lucrurile, amorseaza o lenta maturatie fara stralucire in vederea unei victorii inca departe de a fi atinsa. Capricornul mai este deci si semnul lucrurilor cu scadenta indepartata, obtinute din greu, ca si cel al ultimelor descoperiri.

Este reprezentat de o capra sau un animal fabulos, pe jumatate tap, pe jumatate delfin, un soi de himera cu trup de capra si coada de peste. Nu-i de mirare ca imaginea capricorniana s-a cristalizat asupra acestui patruped catarator, purtat instinctiv spre ascensiunea culmilor! Daca solstitiul Capricornului este o miaza-noapte a anului, adica o radacina, o baza, o plecare pe planul principiilor, cel de-al zecelea semn zodiacal are, in ciclul zilei, o replica, prin Casa a X-a al carei virf se afla pe locul de culminatie a astrilor, Soarele trecind pe acolo la amiaza. Semnul nostru prezinta asadar o dubla valoare: ca miez-de-noapte ceresc, se refera la arhitectura, la structura interna a lucrurilor; iar ca amiaza paminteasca, este o culme spre care, precum capra, se ridica.

Hieroglifa sa prezinta mai multe variante dintre care cea mai curenta este alcatuita din doua bucle prelungite intr-o finala ascendenta (capul caprei: amiaza paminteasca) si o finala descendenta (coada pestelui: miezul-de-noapte ceresc). Este un semn destul de contorsionat a carui miscare grafica indica limpede ce contine ca introversiune, reculegere, inchidere in sine...

Se intilnesc neindoios toate gradele, de la negativ la pozitiv, in valorile din Capricorn, fie ca este vorba de lensiunea amiezii sau de asceza miezului de noapte. Asa cum precizeaza Jean Carteret, daca procesul de concentrare si de reducere la esential se exercita asupra eului, si nu asupra lumii care ne creeaza, omul redus la minimum saraceste in avaritii sau mizerie. Dar daca reducerea se opereaza in functie de lume si conduce la maximum de valoare pe spatiul cel mai mic, avem de-a face cu diamantul.

Traditia astrologica atribuie Capricornul cvaternarului Pamintului iar in triunghiul zodiacal al acestui element el ocupa primul loc, cel al semnului cardinal. In ciclul anual al implinirii vegetale, Capricornul reprezinta pamintul rece si uscat de ianuarie care primeste grauntele; el poarta virtual toate resursele nutritive pe care le va absorbi acesta pentru a implini, in intunericul adincurilor, opera fecundarii. La termenul urmator, care este cel al Pamintului-Fix din Taur, pamintul despuiat si concentrat din prima zodie a devenit un pamint gras, umed si cald, acoperit de o vegetatie verde si parfumata, daruita virtutii dionisiace a primaverii. In fine, dupa aceasta materializare a fortelor creatoare, vine Fecioara, Pamint-Mutabil: este vorba de pamintul secatuit de Soarele estival, pamintul pe care se culca spicul secerat. De la Capricorn la Fecioara se intinde tot drumul care duce de la semanat la recoltat. Pentru a sesiza esenta simbolului, trebuie sa se revina necontenit la acest pamint de ianuarie, inghetat, steril, in profunzimile caruia se elaboreaza lentul si laboriosul proces al vegetatiei; Capricornul se leaga de conceperea lucrurilor, de realizarea operelor de respiratie lunga; conceperea anului in raport cu Berbecul care ii marcheaza nasterea si conceperea vegetatiei in raport cu recolta din Fecioara pe care o preceda cu noua luni. Astfel, cele trei semne zodiacale de Pamint sint foarte diferite; fata de Taur, care reprezinta "omul ce traieste", cu a sa constiinta "ce savureaza", si de Fecioara, care intruchipeaza "omul ce produce", cu a sa constiinta creatoare, Capricornul simbolizeaza "omul care se angajeaza", cu a sa constiinta edificatoare.

Cu toate acestea stim ca, in masura in care reprezinta amiaza terestra, acest semn zodiacal inseamna si sosire, destinatie, scop. Aceasta valoare dobindeste un sens mai ales prin relatia dialectica pe care o intretine cu semnul opus. Se poate spune intr-adevar ca Racul este pentru Capricorn ceea ce e mama pentru tata, baza pentru virf, leaganul pentru regn, intimul pentru social, suprasensibilul pentru impersonal, piriul din vale pentru creasta muntelui, loc predilect al capriorului. In zodia Racului, viata capata consistenta din invalmaseala originara, iar fiinta umana, cufundata in sensibilitatea sa, apartine trupului, legaturilor pamintesti, cercului inchis al familiei, mediului local, patriei. In zodia Capricornului, dimpotriva, viata tinde sa dematerializeze; la capatul pelerinajului sau pamintesc, fiinta umana cauta sa se desprinda din inclestarea obstacolelor materiei, sa se elibereze din viziunea subiectiva, din viata emotionala, sa-si stinga dorinta terestra. Intr-o mai mica masura, se multumeste sa se descotoroseasca de eul intim spre a se afirma liber in cariera, in valorificarea functiei sale sociale; in om, societatea si fortele vietii colective triumfa si instaureaza valorile statului. Asistam la triumful masinii politic al sistemului, al organizarii statale care incorporeaza teritorii intinse si mari grupuri rasiale. Sacrificarea celulei individuale luase deja nastere in Capricorn; iar la capatul procesului, Capricornul duce la detasarea de lumea materiala si sensibila, la eliberare in constiinta religioasa.

Ca si in cazul celorlalte semne zodiacale, Capricornului ii corespunde un astru: este vorba, cum era de asteptat, de Saturn. Cind evocam acest astru sumbru, vedem imediat aparind necrutatorul zeu al timpului, mosneag descarnat cu coasa lui implacabila. Trista idee a unei forte tenebroase care raspindeste dezolarea peste aceasta vale a lacrimilor care e planeta noastra, unde domnia lui aduce sterilitate si lipsuri, foamete si pustiiri. Neindoios ca Saturn nu e prea tandru fata de cei care simt o complezenta narcisiaca pentru interesele lor materiale si afective, deoarece are calitatea de a rupe cordonul ombilical al omului cu mama sa, cu animalitatea, cu legaturile pamintesti... In sfirsit, este menit sa ne faca sa acceptam incercarile pe care le reprezinta diferitele crize de crestere, de la desprinderea de sinul mamei pina la renuntarea cea din urma a batrinului, adica o succesiune de detasari, de parasiri, de sacrificii si despuieri. Si fiecare trebuie sa se adapteze la aceasta dura lege a vietii, daca nu wea sa regreseze spre o atitudine infantila sinonima cu inadaptarea, esecul, incercarile, cita vreme acceptarea ei afirma autonomia fiintei umane si ii confera virtutile virstei sale. Dar daca Saturn ne obliga sa ii purtam crucea prin succesivele sale lovituri de coasa, el ne si elibereaza din inchisoarea interioara a pasiunilor, a lanturilor instinctelor noastre. El inchipuie pirghia cea mai puternica a evolutiei noastre; elibereaza inteligenta din cercul ingust al subiectivitatii si ii ingaduie sa acceada la viziunea cea mai epurata a realitatii; in plus, ii permite omului sa atinga planul moral si spiritual, de vreme ce detasarea lui duce la etica crestina a deposedarii. Daca i s-a atribuit metalul cel mai putin stralucitor, plumbul, oare nu s-a cautat prin asta ca Saturn sa-1 transforme in aur?

Proba stiintifica cea mai riguroasa nu contrazice acest simbolism traditional. Intr-adevar, ancheta statistica a lui Michel Gauquelin a dezvaluit ca Saturn a rasarit si a culminat cu o frecventa exceptionala, care nu se poate datora intimplarii, la nasterea a 857 de academicieni ai stiintelor si medicinii, ca si la nasterea a 884 de preoti din aceeasi dioceza, in timp ce "fugea" de aceste doua pozitii privilegiate la nasterea a 900 de pictori. Retragere din lume, inchidere in constiinta de sine sau in cercetare, meditatie, acesta este Saturn.

Canoanele tipului saturnian au fost fixate la o fata cavernoasa si prelunga, un trup osos, o expresie livida, caracterul sumbru, amar, solitar si inghetat, inclinat spre neutastenie... Caricatura fortata si adevar amputat. Aceasta nu-1 impiedica pe profan, atunci cind il evoca pe poetul "saturnian", sa simta mai intii natura malefica a acestuia, fie ca este sau nu blestemat, si sa puna degetul pe o mare rana: o frustrare afectiva nemingiiata. Este esenta psihologica a lui Saturn care incearca in strafundurile sale o mare aviditate; aceasta va face din el si un infometat, un avar, un gelos, un ambitios, un colectionar sau un enciclopedist, in functie de obiectul tendintei sale dominante. Si mai trebuie sa se distinga doi timpi psihologici care fac din el doua tipuri saturniene opuse. Unii cauta toata viata sa-si umple vidul frustratiei, sa obtina satisfactie; sint fixati pe imaginea a ceea ce le lipseste si marcati de ideea pierderii si a pagubei suferite; isi accepta soarta de abandonati si iau calea renuntarii. Dar asemenea atitudini nu se exclud una pe alta si compun, ca si ziua cu noaptea, durata.

Se va vedea asadar ca aceasta dubla destinatie e chiar cea a nativilor din zodia Capricornului. Nu ar trebui sa se creada insa ca ei sint sortiti unui destin rau, unui soi de blestem saturnian. Sa le acordam chiar un privilegiu: acela de a se mentine la distanta de lucrurile pamintesti, de a le privi de sus si, in consecinta, de a suferi mai putin decit celelalte tipuri zodiacale.

In ordinea practicii astrologice, valorile Capricornului sint deci strins legate de cele ale lui Saturn, iar tendintele zodiei au cu atit mai multa intensitate, cu cit astrul domina la nastere (daca este, de pilda, intr-un unghi al cerului). La fel se intimpla si daca sectorul numit Casa a X-a (cariera, reputatie, incununare a eforturilor, reusita) - omologie dintre cea de-a zecea zodie si a zecea Casa - este pus in valoare prin ocuparea de catre planete. Astrologul trebuie asadar sa ia in consideratie in fiecare tema complexul valorilor analoge: Capricorn-Satum-Casa a X-a.

Iata cum se prezinta evantaiul configuratiilor capricorniene simple:

Soarele si Ascendentul in Capricorn: Nici o orientare speciala a semnului care se exprima in stare pura.

Luna in Capricorn: Ea se afla in slabiciune extrema, in exil; instinctul e saracit sau constrins la sublimare sociala; sensibilitatea e refulata, disciplinata sau absenta (Voltaire). Produce femeile politice (Chariotte Corday, Doamna Roland, Doamna Tallien).

Mercur in Capricorn: Face sa precumpaneasca inteligenta obiectiva, spiritul logic si o mare putere de judecata; duce la cautarea structurilor, a cauzelor profunde sau a obiectivelor cu bataie lunga : produce savanti si filozofi (Kepler, Montesquieu...) si spirite politice (Adenauer, Disraeli, Gladstone, Henric al IV-lea, Talleyrand, Wilson).

Venus in Capricom: Sensibitatea e rece in acest caz; tinde sa se introverteasca, sa se disciplineze sau inclina spre tristetea saturniana (Musset, Utrillo, Simone Weil).

Marte in Capricorn: Caracterul e dirz, dur, constructiv, calit in luptele sociale; vointa se afirma in gustul marilor intreprinderi si al actiunilor cu bataie lunga (Poincare, Pasteur, Savonarola).

Jupiter in Capricom: Ambitiile sociale se afirma o data cu pasiunea pentru putere si simtul organizarii politice (Frederic cel Mare, Hitler, Marx).

Saturn in Capricorn: Este esenta concentrarii, a reducerii abstragerii, a despuierii; ambitie cu bataie lunga sau renuntare (Kant, Doamna de Maintenon, Mallarme, Peguy, Sfinta Tereza din Lisieux, Talleyrand).