"Dintre
cele sapte minuni ale lumii, sase nu mai exista
astazi. Ele au fost distruse nu numai de catastrofe
naturale, ci si de nebunia oamenilor; dar inainte
de orice, au pierit datorita acelui factor necrutator
care este Timpul, forma fundamentala de existenta
si de descompunere a materiei" - J.
J. Turner (in The Environment, 1971)
Numarul 7 a jucat
in istorie si in mitologie un rol insemnat - cateva
popoare ale Orientului antic ii atribuiau chiar
o forta mistica; aceasta credinta a fost preluata,
ca multe alte traditii, de vechii greci, in istoria
carora vom gasi printre altele expeditia "Celor
sapte impotriva Terrei", pe "Cei sapte
intelepti", de asemenea "Cele sapte
minuni ale lumii antice". Aceasta din urma
nu era o creatie exclusiv greaca - Piramida cea
mare, de exemplu, a fost proiectata si construita
de egipteni (care i-au precedat pe greci in cateva
sectoare importante, cum este cel al gandirii
matematice), iar gradinile suspendate din Babilon
au reprezentat o imbinare exceptionala a arhitecturii
si tehnicii irigatiilor practicate in Mesopotamia.
Este limpede, prin
urmare, ca nu poate fi vorba de "minuni"
in sensul mitic al terminologiei - asadar de realizari
fantastice, eventual atribuite unor forte supranaturale;
erau lucrari de arhitectura si arta, iesite din
comun prin caracterul lor monumental-impunator
si realizarea la un inalt nivel artistic, reprezentand
geniul demiurgic al lumii antice. Spunem si astazi
despre un monument impresionant, demn de admirat,
"este a opta minune a lumii".
Primul care a descris
in ansamblu monumentele a fost Filon din Bizant
(sf. sec. III i.e.n.), dar textul sau nu s-a pastrat
decat intr-o traducere latineasca tarzie; Herodot,
inainte de Filon, iar dupa Filon, alti autori
antici de prestigiu - printre care Diodor, Strabon,
Vitruviu, Pausanias - au dscris diferite monumente
ca "minuni ale lumii antice", totdeauna
in numar de sapte. De-a lungul veacurilor, unele
au fost inlocuite - de pilda: zidurile Babilonului,
prin Farul din Alexandria. Selectia s-a definitivat
foarte tarziu (la inc. sec. XIX) fixandu-se asupra
urmatoarelor sapte: Piramida lui Cheops (Kufu)
de la Giseh, Gradinile suspendate ale Semiramidei
din Babilon, Templul Dianei (Artemisei) din Efes,
Mormantul lui Mausol din Halicarmas, Statuia lui
Zeus din Olimpia, Farul din Alexandria si Colosul
din Rhodos. Dintre aceste 7 monumente celebre
ale antichitatii Piramida lui Cheops (Piramida
cea mare) intruneste trei insusiri menite sa trezeasca
in mod deosebit interesul: este cel mai vechi,
este singurul care a supravietuit pana astazi
si de la el se leaga o seama de chestiuni controversate
care, de-a lungul vremii, si mai ales in ultimii
150 de ani, au dat nastere unor speculatii hazardate
si unor dispute stiintifice adesea inversunate.
Nici cu celelalte
sase monumente lucrurile nu sunt pe deplin lamurite
- mai intai fiindca nu putem delimita totdeauna
precis elementele mitice de cele istorice, apoi
deoarece nu putem stabili decat cu oarecare probabilitate
tehnicile folosite in constructie, in sfarsit,
datorita faptului ca in unele cazuri suntem nevoiti
a ne rezuma la presupuneri chiar si in ceea ce
priveste infatisarea acestor monumente, deoarece
sursele literare si iconografice (efigii pe monezi
si altele) sunt fie sarace, fie contradictorii.
